AFP: Revoluţia din România continuă să ridice semne de întrebare, chiar şi după două decenii

La jumătatea lunii decembrie 1989, la o lună după căderea Zidului Berlinului, la Timişoara izbucneau proteste, reprimate brutal de autorităţile comuniste.

Pe 22 decembrie, sub presiunea zecilor de mii de persoane adunate în faţa Partidului Comunist, dictatorul Nicolae Ceauşescu şi soţia sa Elena au fugit din Bucureşti, dar au fost arestaţi, condamnaţi la moarte şi executaţi în ziua de Crăciun.

În total, 1.104 persoane au murit în timpul acestor evenimente, 162 înainte de 22 decembrie şi 942 după. Alte 3.352 de persoane au fost rănite.

"Încă există întrebări fără răspuns. Nu ştim cine a tras înainte de fuga lui Ceauşescu şi cu atât mai puţin după", declară Viorel Oancea, primul militar care s-a adresat protestatarilor anticomunişti de la Timişoara.

"În pofida acestor necunoscute, a fost o revoluţie, pentru că a condus la schimbarea regimului", susţine Oancea.

Opinia sa este împărtăşită de fostul disident Radu Filipescu, care evocă o implicare a serviciilor secrete străine. "Nu se poate vorbi de un simulacru de revoluţie pentru că au existat victime", crede Filipescu.

Procurorul Dan Voinea, cel care a redactat actul de acuzare în cazul soţilor Ceauşescu iar apoi s-a ocupat de dosarul revoluţiei, afirmă că toţi cei care au deschis focul erau militari. "Înainte de 22 decembrie, întregul aparat de reprimare a acţionat împotriva manifestanţilor. După 22 a fost doar armata", spune Voinea, exprimând regretul că au fost condamnate puţine persoane, "din cauza lipsei voinţei politice".

Potrivit lui Voinea, legendele în legătură cu misterioşii "terorişti", agenţi fideli lui Ceauşescu, erau doar o "diversiune" creată de armată, scopul fiind "apărarea regimului comunist".

Şi fostul premier Petre Roman vorbeşte de o "revoluţie", fiind convins că "lovitura de stat nu a existat niciodată". Petre Roman recunoaşte că au existat motive suficiente pentru a se vorbi de o "confiscare" a mişcării populare de către puterea instalată după căderea lui Nicolae Ceauşescu. "În noile structuri existau mulţi politicieni foşti comunişti. A fost o eroare a lui Ion Iliescu", spune Roman.

În privinţa desemnării sale în fruntea primului Guvern postcomunist al României, Petre Roman are o explicaţie simplă: "Aveam legitimitatea baricadei".

Procesul sumar şi execuţia soţilor Ceauşescu, într-o unitate militară din Târgovişte, ridică alte semne de întrebare, deşi puţine regrete. "De ce l-au executat? Vă puteţi imagina cât ar fi durat un proces?", explică Filipescu.

"Am avut la dispoziţie o oră pentru redactarea rechizitoriului şi l-am acuzat pe Ceauşescu de crime împotriva umanităţii. Tot ce făcuse era de notorietate publică", explică Voinea. Şi cei 60.000 de morţi, unul din principalele capete de acuzare? "Citisem despre asta în presă", spune Voinea.

Există dubii şi în legătură cu circumstanţele execuţiei, imaginile fiind puse sub semnul întrebării de către experţi. "Am asistat la execuţie. S-a petrecut foarte rapid, cameramanul neavând timp să filmeze", subliniază Voinea.

"Însă niciodată nu se va afla întregul adevăr. Chiar şi după 20 de ani, fantomele comunismului încă ne bântuie", completează Viorel Oancea.