AFP: România, hotărâtă să le acorde o şansă orfanilor, la 20 de ani de la căderea comunismului

Consecinţă a politicii dictatorului Nicolae Ceauşescu, care interzisese întreruperile voluntare de sarcină, bebeluşii nedoriţi ajungeau în centre insalubre, fără încălzire, confruntate cu personal indolent şi insuficient.

România are în prezent aproximativ 70.000 de copii abandonaţi, dar doar 19.000 sunt în centre publice de îngrijire. Alţi 45.000 sunt în grija unor asistenţi maternali, iar restul sunt în centre private.

"Diferenţa este enormă, condiţiile sunt mult mai umane, iar copiii beneficiază de asistenţă individuală. Nu este încă perfect, reformele durează ceva timp, dar progresele sunt impresionante", declară Edmond McLoughney, reprezentantul UNICEF în România.

"Marile orfelinate în care erau până la 200 de copii au fost înlocuite treptat cu case de copii care încearcă să recreeze o atmosferă familială", explică Claudia Roşioru, directorul filialei din Buzău a Autorităţii pentru Protecţia Copilului.

"În perioada comunismului supravieţuiau doar copiii apţi din punct de vedere genetic. În prezent, obiectivul nostru este să răspundem nevoilor specifice ale fiecăruia dintre ei, pentru a le da şanse egale", susţine Roşioru.

Reforma nu vizează doar îmbunătăţirea condiţiilor din casele de copii, ci şi lucruri mai simple şi "mai profunde", adaugă Roşioru: "Am început să ne adresăm copiilor după prenume".

La Buzău, 69 de adolescenţi abandonaţi trăiesc de câţiva ani în zece apartamente sociale închiriate de Serviciul pentru protecţia copilului.

"În anii 1990, am fost şocată de nivelul de respingere a acestor copii de către vecini, profesori şi părinţii altor elevi. Acum oamenii au înţeles că dacă nu îi pot reuni pe copiii abandonaţi cu familiile pot cel puţin să le ofere afecţiune şi încredere", explică Elena Dragomir, unul dintre profesorii care se ocupă de aceşti copii.