AFP: Schimbarea de ton a Iranului este mai mult pragmatică decât o schimbare politică - experţi

În opinia unor experţi, intervievaţi de către AFP, Guvernul preşedintelui Hassan Rohani depune eforturi cu adevărat şi a cules ceva roade. Deşi are mână liberă să negocieze un acord în domeniul nuclear cu marile puteri, mandatul său este limitat în privinţa restului politicii externe.

La Davos, Rohani a prezentat "noua faţă" a Iranului, marcată de o voinţă puternică de deschidere, o constantă de la alegerea sa în iunie 2013. Acordul preliminar, pe o perioadă de şase luni, încheiat cu marile puteri, care blochează o parte a activităţilor nucleare iraniene în schimbul relaxării parţiale a sancţiunilor, este un prim succes.

Relaţiile cu Statele Unite, întrerupte începând din 1980, s-au "încălzit" odată cu convorbirea istorică dintre Rohani şi Barack Obama, în septembrie 2013. Şefii diplomaţiilor iraniană Mohammad Javad Zarif şi americană John Kerry s-au întâlnit în mai multe rânduri, inclusiv la Munchen, la începutul lui februarie, în cadrul Conferinţei Internaţionale asupra Securităţii. Anterior, Zarif a declarat pentru televiziunea rusă că ambasada americană ar putea să fie redeschisă, într-o bună zi, la Teheran.

În Germania, Zarif a declarat, de asemenea, că Holocaustul este o "tragedie crudă care nu trebuie să se mai repete", un gest adresat comunităţii evreieşti - în Iran trăieşte o comunitate de aproximativ 8.000 de evrei - iniţiat de către un mesaj adresat de către Rohani cu ocazia Anului Nou evreiesc. De asemenea, declaraţiile potrivit cărora Israelul este menit dispariţiei au dispărut din discursul guvernamental.

Rohani şi Zarif "au o viziune diferită de cea a liderilor politici şi ideologici precedenţi", declară Alireza Nader, de la Centrul american de reflecţie Rand. "Dar nu este clar dacă Rohani va putea să efectueze schimbări fundamentale în problemele care îngrijorează Statele Unite", ca de exemplu susţinerea iraniană faţă de mişcarea libaneză Hezbollah şi refuzul Teheranului de a recunoaşte Israelul.

În dosarul nuclear, Rohani beneficiază de o susţinere şi mai clară din partea liderului suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei. Astfel, preşedintele poate rămâne surd la criticile aripii dure a regimului, în contextul în care deputaţii au criticat întâlnirile prea dese dintre Zarif şi Kerry.

Însă directorul televiziunii de stat, un ultraconservator, a întârziat cu o oră intervenţia televizată a lui Rohani, miercuri, refuzând ca cei doi jurnalişti aleşi de preşedinte pentru interviu să apară pe post.

- "Două discursuri"

În opinia lui Afshon Ostovar, de la Centrul american pentru studii strategice CNA, Guvernul are două discursuri foarte diferite. "Când respinge negarea Holocaustului, Zarif se adresează guvernelor străine şi opiniei publice din aceste ţări. Când critică Israelul şi, mai larg, sionismul, o face pentru a-i calma pe durii regimului", spune el.

Schimbarea "este mai degrabă de ton decât (o schimbare) în absolut", deoarece politica regimului nu s-a modificat în mod radical, chiar dacă există o cerere mai puternică de cooperare cu vestul, apreciază el.

"Fundamentele politicii externe iraniene nu se sechimbă", subliniază Mehdi Fazaeli, un analist apropiat conservatorilor. "Un guvern poate să-şi schimbe tactica şi abordarea", adaugă acesta. Astfel, Rohani a "schimbat metoda, pentru a obţine încrederea" occidentalilor, continuă el.

Însă regimul îşi menţine "liniile roşii", în opinia analiştilor. Acesta vrea să deţină tehnologie nucleară civilă, refuză să recunoască Israelul şi susţine regimul sirian, aliatul său strategic şi cureaua de trnsmisie către Hzbollah, care luptă împotriva Israelului.

Guvernul "şi-a asumat negocierile în dosarul nuclear, dar nu decide direcţiile mari ale politicii nucleare", care este prerogativa liderului suprem, declară un diplomat occidental, aflat la post la Teheran.

În opinia acestui diplomat, Guvernul "nu are, în mod clar, un mandat" cu privire la Siria şi repetă că Zarif nu discută deloc despre conflictul sirian cu Kerry.

Problema recunoaşterii Israelului nici nu se pune, deoarece "antisionismul se află în ADN-ul Republicii islamice", adaugă diplomatul. Zarif a dezminţit în mod oficial că a evocat, la televiziunea germană, o eventuală recunoaştere a Israelului, în cazul încheierii unei păci cu palestinienii.

În ceea ce priveşte relaţiile cu Washingtonul, "Iranul doreşte mai degrabă un modus vivendi decât o normalizare", apreciază el. Cele două ţări s-au apropiat în privinţa unor interese comune, ca Afganistanul, în 2001, sau pentru susţinerea premierului irakian Nuri al-Maliki în confruntările cu insurgenţi în provincia al-Anbar.