AFP: Timişoara, oraş simbol, marchează 20 de ani de la revoluţia română

Polonezul Lech Walesa, liderul istoric al Sindicatului Solidaritatea, şi primul preşedinte postcomunist al Ungariei, Matyas Szuros, au vizitat cel de-al patrulea oraş românesc ca mărime, în vestul ţării, pentru a participa la această manifestare ce va dura şapte zile.

"Astăzi ne întrebăm cu toţii care este momentul exact ce a marcat prăbuşirea comunismului", a declarat Lech Walesa marţi seara, în cadrul unei conferinţe asupra regimurilor comuniste din Europa de Est.

"Unii spun că 1989, dar eu nu sunt de acord, deoarece fiecare ţară a luptat şi şi-a câştigat liberatea în felul ei", a continuat el, referindu-se la Primăvara de la Praga din 1968, sau la insurecţia din Ungaria, în 1956, sever reprimată.

Miercuri urmează să aibă loc manifestaţii simbolice la locurile unde sute de persoane se adunau, la jumătatea lui decembrie 1989, pentru a protesta faţă de expulzarea pastorului protestant Laszlo Tokes de către autorităţile comuniste din acea vreme.

Tokes, care critica regimul în timpul rugăciunilor, este prezentat ca "scânteia" care a declanşat revoluţia.

Adunările modeste s-au transformat, atunci, în manifestaţii în masă, în pofida represiunii, şi au ajuns la Bucureşti, unde mii de persoane au ieşit în stradă, începând de la 21 decembrie.

La 22 decembrie, dictatorul Nicolae Ceauşescu şi soţia acestuia, Elena, au încercat să fugă, după care au fost prinşi, judecaţi sumar şi executaţi la 25 decembrie.

România este singura ţară în care prăbuşirea comunismului a fost marcată de violenţe. În timpul revoltei au fost ucise 1.104 persoane, iar alte 3.552 de persoane au fost rănite.

Laszlo Tokes, în vârstă de 57 de ani, care în prezent este pastor la Oradea (nord-vest) şi eurodeputat al partidului minorităţii ungare din România (UDMR), a vizitat Timişoara.

În decembrie 1989, "situaţia era teribilă. Conştiinţa îmi spunea că aveam datoria să vorbesc şi să spun adevărul despre regim", a declarat el.

Acele evenimente continuă să fie prezente în memoria micii comunităţi maghiare protestante, care se adună în fiecare duminică, într-o biserică din cărămidă roşie de pe strada Timotei Cipariu.

Lângă intrare, o placă în română, maghiară, germană şi sârbă, limbile diferitelor comunităţi etnice din Timişoara, semnalează că "Aici a început revoluţia care a pus capăt dictaturii".

Miercuri seara vor fi aprinse lumânări în Piaţa Victoriei, unde s-au adunat manifestanţii, înaintea unei reprimări sângeroase din partea armatei. La Timişoara au fost ucise 93 de persoane.

Ulterior a avut loc o polemică privind existenţa unei reprimări masive, care s-a dovedit a fi o înscenare.

Ion Bânciu, a cărui soţie a fost ucisă la 17 decembrie, va lua parte la manifestări. El va merge, duminică şi luni, la Bucureşti, împreună cu familiile altor victime, într-un pelerinaj la locurile unde, cred ei, cenuşa rudelor lor ar fi fost aruncată de autorităţi pentru a ascunde crimele.

În pofida faptului că el consideră revoluţia "istorică, pentru că ne-a adus de la cel mai rău lucru la ceva mai bun", Bânciu este cuprins uneori de disperare, pentru că "după 20 de ani de la revoluţie, am văzut că nu mai putem face mare lucru pentru aflarea adevărului şi (pentru a se face) dreptate".