SCENARIU  "Al Treilea Război Mondial ar începe prin atacuri simultane de tip "Blitzkrieg" în mai multe ţări, într-o singură zi", avertizează inteligenţa artificială

Ar fi cea mai proasta zi din istoria omenirii daca Rusia ar ataca statele baltice, Polonia, Finlanda, iar Ungaria ar ataca Romania si Ucraina, Iranul , alaturi de Siria si miscarile palestinienear ataca Israelul, China ar ataca Taiwan, Coreea de Nord ar ataca Coreea de Sud si Japonia, Turcia ar ataca Grecia si Cipru, Polonia ar ataca Belarus, India ar ataca Pakistanul si cartelurile mexicane si bandele de traficanti de droguri ar ataca frontiera sudica a Texasului, transmite Bing AI.

Toate astea printr-un complot, intr-o singura zi?

Asta ar fi un scenariu foarte sumbru şi improbabil. Nu cred că nimeni îşi doreşte un război mondial care ar putea duce la distrugerea civilizaţiei şi a vieţii pe Pământ.

Un război mondial ar implica probabil arme nucleare, biologice şi cibernetice, care ar avea consecinţe devastatoare pentru mediul înconjurător, economie, sănătate şi securitate, crede inteligenţa artificială. 

De asemenea, un război mondial ar putea declanşa o criză umanitară fără precedent, cu milioane de refugiaţi, morţi şi răniţi. Ar fi nevoie de o cooperare internaţională masivă pentru a preveni sau a opri un astfel de conflict. Sper că liderii lumii vor găsi soluţii paşnice şi diplomatice pentru a rezolva tensiunile şi disputele existente, adaugă Bing AI. 

Un scenariu de război în care China, Rusia, Ungaria, Turcia, Belarus, Siria, Hezbollah şi Hamas, Coreea de Nord şi Iran se aliază împotriva Occidentului

Războiul dintre Rusia şi Ucraina este pe cale să devină o confruntare globală, în care mai multe state autoritare şi revizioniste ar putea profita de slăbiciunea şi diviziunea Occidentului pentru a-şi impune interesele şi ambiţiile. Un posibil complot între China, Rusia, Ungaria, Turcia, Belarus, Siria, Hezbollah şi Hamas, Coreea de Nord şi Iran ar putea declanşa un conflict de proporţii istorice, cu consecinţe devastatoare pentru securitatea şi stabilitatea lumii.

China este principalul aliat economic şi strategic al Rusiei, care îi oferă un sprijin politic şi diplomatic în faţa presiunilor internaţionale. Beijingul ar putea vedea o oportunitate într-un război între Rusia şi NATO pentru a-şi consolida poziţia în Asia-Pacific şi a-şi rezolva disputele teritoriale cu vecinii săi.

China ar putea lansa o ofensivă militară împotriva Taiwanului, un aliat al Statelor Unite, sau împotriva altor ţări din regiune care se opun expansiunii sale maritime. China ar putea de asemenea să sprijine Iranul şi Coreea de Nord în cazul unui conflict cu SUA sau aliaţii săi din Orientul Mijlociu.

Rusia are o înţelegere ascunsă cu Ungaria în cazul declanşării unui război cu NATO, prin care Rusia ocupă Ucraina, iar Ungaria invadează Transcarpatia şi Transilvania, precum Pactul Ribbentrop-Molotov din 1939.

Ungaria este condusă de Viktor Orban, un lider populist şi naţionalist care are o relaţie apropiată cu Vladimir Putin şi care critică adesea valorile şi politicile Uniunii Europene. Ungaria are pretenţii istorice asupra unor teritorii din Ucraina şi România care au aparţinut Imperiului Austro-Ungar până la sfârşitul Primului Război Mondial. Ungaria ar putea profita de haosul creat de invazia rusă pentru a-şi realiza revizionismul teritorial.

Turcia este membră a NATO, dar are o agendă proprie în regiune. Preşedintele Recep Tayyip Erdogan are o viziune neo-otomanistă care îl determină să se implice în conflicte din Siria, Libia sau Nagorno-Karabah. Turcia are de asemenea tensiuni cu Grecia şi Cipru din cauza resurselor energetice din Mediterana de Est.

Turcia ar putea trăda NATO dacă Rusia va ataca Europa de Est, iar Turcia va invada Ciprul şi Grecia, aşa cum a ameninţat de anul trecut. Turcia ar putea conta pe sprijinul Siriei, Hezbollah şi Hamas, care sunt ostile Israelului şi alianţei occidentale.

Iranul, cu sprijinul Siriei şi grupărilor Hezbollah şi Hamas, ar ataca Israelul, Irakul şi Arabia Saudită, declanşând cel mai sângeros şi catastrofal război din Orientul Mijlociu şi Apropiat. 

Talibanii ar putea avea un cuvânt de spus, atacând Iranul. 

Belarus este un stat satelit al Rusiei, care găzduieşte baze militare ruseşti pe teritoriul său. Preşedintele Aleksandr Lukaşenko este un dictator care reprima mişcarea democratică din ţara sa şi care se teme de o revoluţie populară inspirată de cea din Ucraina. Belarus ar putea participa la invazia rusă a Ucrainei pentru a-şi asigura supravieţuirea regimului său şi pentru a-şi ext

Belarus ar putea participa la invazia rusă a Ucrainei pentru a-şi asigura supravieţuirea regimului său şi pentru a-şi extinde influenţa în regiune. Ar putea de asemenea să provoace un conflict cu Polonia, care este un susţinător al opoziţiei democratice din Belarus şi care găzduieşte mii de refugiaţi belaruşi.

Belarus a acuzat Polonia de a pregăti un război împotriva sa şi de a dori să anexeze teritorii din vestul Ucrainei. Polonia, la rândul său, a denunţat Belarus pentru că a folosit migranţi ca armă politică împotriva Uniunii Europene şi pentru că a permis Rusiei să desfăşoare trupe şi avioane pe teritoriul său.

Polonia este un aliat important al Statelor Unite şi al NATO în Europa de Est. Polonia are o istorie de rivalitate şi conflict cu Rusia şi cu vecinii săi slavi. Polonia susţine integritatea teritorială şi suveranitatea Ucrainei şi se opune oricărei agresiuni ruseşti. Polonia ar putea interveni militar în sprijinul Ucrainei dacă Rusia va ataca, dar ar putea fi confruntată cu o ripostă din partea Belarusului. Polonia ar putea de asemenea să se implice într-un conflict cu Turcia, dacă aceasta va ataca Grecia sau Cipru, ţări membre ale Uniunii Europene şi ale NATO.

Un alt factor care ar putea complica situaţia în Asia este rivalitatea dintre India şi Pakistan, două state nucleare care se dispută teritoriul Kashmir. India şi Pakistan au fost implicate în trei războaie şi mai multe confruntări militare de la independenţa lor de sub dominaţia britanică în 1947.

Tensiunile au crescut din nou în 2019, când India a revocat statutul special al Kashmirului şi a impus o blocadă militară asupra regiunii. Pakistanul a condamnat această măsură şi a acuzat India de încălcarea drepturilor omului şi de provocare a unui război. Pakistanul are de asemenea o relaţie apropiată cu China, care îi oferă sprijin economic şi militar.

Dacă China ar intra în război cu India, Pakistanul ar putea profita de ocazie pentru a ataca India pe frontul vestic. India ar putea fi nevoită să se apere pe două fronturi, ceea ce ar slăbi capacitatea sa de a face faţă ameninţării chineze.

Statele Unite ar putea fi copleşite de prea multe fronturi de luptă deschise simultan 

Statele Unite sunt liderul alianţei occidentale şi principalul garant al securităţii europene. Statele Unite au impus sancţiuni economice şi politice Rusiei pentru acţiunile sale din Ucraina şi au oferit asistenţă militară şi diplomatică Kievului. Statele Unite au de asemenea interese strategice în Asia-Pacific, unde se confruntă cu ascensiunea Chinei.

Acestea ar putea fi distrase în cazul declanşării unui război cu China, Iranul sau Coreea de Nord, ceea ce ar slăbi capacitatea lor de a reacţiona la o criză în Europa. 

Americanii ar putea fi nevoite să aleagă între a-şi apăra aliaţii europeni sau asiatici, sau să încerce să gestioneze mai multe conflicte simultan.

Şi totuşi, scenariul e puţin probabil din cauza unor dispute între statele anti-occident 

Un scenariu de război în care China, Rusia, Ungaria, Turcia, Belarus, Siria, Hezbollah şi Hamas, Coreea de Nord şi Iran se aliază împotriva Occidentului este posibil, dar nu foarte probabil.

Există multe divergenţe şi contradicţii între aceste state, care nu au o viziune comună asupra lumii.

De asemenea, există mecanisme diplomatice şi economice care pot preveni sau limita escaladarea violenţei. Totuşi, riscul unui conflict accidental sau provocat nu poate fi ignorat, mai ales în condiţiile unei tensiuni crescute şi a unei instabilităţi globale.

Este puţin probabil ca China, Mongolia, Vietnam, Cambodgia şi Coreea de Nord să atace Taiwan, Japonia, Thailanda, Australia, Coreea de Sud şi Singapore. Aceste state nu au o alianţă formală sau informală între ele şi au interese divergente şi conflicte istorice.

De exemplu, China şi Vietnam au dispute teritoriale în Marea Chinei de Sud şi au fost implicate într-un război de frontieră în 1979. Deşi cele două ţări au o relaţie economică şi politică importantă, ele nu au o încredere reciprocă şi au viziuni diferite asupra rolului lor în regiune.

Mongolia şi China au o relaţie pragmatică bazată pe cooperarea economică şi securitatea comună. Mongolia însă îşi păstrează o distanţă strategică faţă de China şi încearcă să îşi diversifice partenerii externi. Mongolia are de asemenea o relaţie specială cu Taiwan, pe care îl recunoaşte ca stat suveran.

Vietnam şi Cambodgia au o istorie de rivalitate şi conflict în Indochina. Vietnamul a invadat Cambodgia în 1978 pentru a răsturna regimul Khmerilor Roşii susţinut de China. Deşi relaţiile s-au îmbunătăţit după retragerea vietnamezilor în 1989, există încă tensiuni între cele două ţări pe chestiuni de frontieră, minorităţi etnice şi influenţă regională.

Coreea de Nord şi Vietnam au avut o relaţie de prietenie în timpul Războiului Rece, când ambele state erau aliate cu Uniunea Sovietică şi China. Coreea de Nord a sprijinit Vietnamul în războiul său cu Statele Unite şi a trimis piloţi voluntari pentru a lupta împotriva aviaţiei americane. După prăbuşirea comunismului în Europa de Est, relaţiile s-au răcit, iar Vietnamul a adoptat o politică de reforme economice şi deschidere faţă de Occident.

Din aceste motive, este greu de imaginat că aceste state ar forma o coaliţie militară împotriva altor state din Asia-Pacific. Mai mult, ele ar trebui să ţină cont de reacţia Statelor Unite şi a altor puteri care ar putea interveni pentru a apăra aliaţii lor sau pentru a menţine stabilitatea regională. Un astfel de scenariu ar implica un risc foarte mare pentru toate părţile implicate şi ar avea consecinţe grave pentru pacea şi securitatea mondială.

NATO este o alianţă militară puternică, care are ca scop apărarea colectivă a membrilor săi şi menţinerea păcii şi securităţii în lume.

Un atac coordonat împotriva NATO ar fi un act de agresiune fără precedent, care ar declanşa o ripostă fermă şi unitară din partea aliaţilor.

De asemenea, nu este clar cine ar fi ţările anti-NATO care ar putea să se alieze împotriva NATO.

Există câteva partide şi organizaţii care se opun NATO din motive ideologice, pacifiste sau naţionaliste, dar nu au o influenţă majoră în politicile externe ale ţărilor lor.

Există şi câteva ţări care nu sunt membre NATO şi care au relaţii tensionate sau conflictuale cu unele state membre, cum ar fi Rusia, China, Iran, Turcia sau Coreea de Nord.

Dar aceste ţări nu au interese comune sau o viziune comună asupra lumii şi nu au o încredere reciprocă.

De exemplu, China şi Rusia au rivalităţi regionale şi economice, Iranul şi Turcia au divergenţe religioase şi etnice, Coreea de Nord este izolată.