"Principala direcţie a politicii externe iraniene va consta în răspunsul la demersurile Statelor Unite şi în găsirea unei soluţii la programul nuclear iranian", afirmă analistul Mashaallah Shamsolvaezin.
Sarcina preşedintelui ultraconservator Mahmoud Ahmadinejad era simplificată până acum de tonul ofensiv al fostei administraţii George W. Bush. "Era uşor pentru Iran să critice Statele Unite, dar situaţia s-a schimbat prin venirea la putere a lui Barack Obama", subliniază analistul.
Obama a recunoscut joi responsabilitatea Statelor Unite în lovitura de stat din 1953, prin care a fost înlăturat premierul iranian Mohammad Mossadegh.
"Iranul încearcă să ajungă la o stare de rivalitate bazată pe respect cu Statele Unite", afirma recent analistul Frédéric Tellier, într-un raport al International Crisis Group.
"Dialogul ar trebui să vizeze chestiuni bilaterale şi regionale, recunoscând competiţia strategică între cele două ţări", explică analistul.
Statele Unite acuză Iranul de destabilizarea regiunii şi de ajutarea mişcării şiite libaneze Hezbollah, a organizaţiei Hamas şi a extremiştilor irakieni.
La rândul său, Iranul consideră prezenţa forţelor americane în zona Golfului Persic, a Irakului şi Afganistanului drept principalul factor de instabilitate.
Al doilea subiect de disputÄ este programul nuclear iranian, mai precis continuarea de cÄtre Iran a activitÄților de îmbogăţire a uraniului în pofida rezoluţiilor Consiliului de Securitate.
"Nu cred că Iranul este pregătit pentru un compromis în dosarul nuclear, oricare ar fi preşedintele", declară Mohammad Marandi, profesor la Universitatea din Teheran.
Potrivit lui Shamsolvaezin, Teheranul va miza pe premisa că Statele Unite au nevoie de Iran pentru stabilizarea Irakului şi Afganistanului.
"Cred că Iranul va cere Statelor Unite să participe la un consorţiu internaţional pentru producerea uraniului îmbogăţit", subliniază analistul iranian.