ALEGERI EUROPARLAMENTARE ÎN FRANŢA - BIOGRAFIE: Marine Le Pen, imaginea unei extreme drepte cuceritoare

Această femeie în vârstă de 45 de ani, blondă şi cu trăsături dure, se pregăteşte pentru alegerile prezidenţiale din 2017, după ce a câştigat pariul pe care l-a pus: să "arunce în aer" atât UMP-ul, cel mai important partid al opoziţiei de dreapta, cât şi Partidul Socialist aflat la putere, plasându-se în "centrul de greutate" al peisajului politic francez.

Cea mai tânără dintre cele trei fiice ale lui Jean-Marie Le Pen, unul dintre principalii fondatori ai FN în 1972, ea nu ar fi urmat să intre în viaţa politică.

Sora sa, Yann, dar mai ales Marie-Caroline, ar fi urmat să preia ştafeta unei formaţiuni dominate timp de aproape 40 de ani de către Jean-Marie Le Pen.

Însă viaţa politică a FN şi sciziunile de la sfârşitul anilor '90 au deschis calea acestei avocate, care a încercat încă din 1993, la vârsta de 24 de ani, să fie aleasă deputată la Paris.

Tatăl său o pregăteşte timp de mai mulţi ani, în cadrul Serviciului Juridic al FN, după care o prezintă în faţa camerelor de luat vederi. FN va reprezenta "un refugiu, apoi o rampă de lansare", scrie jurnalistul Romain Rosso într-o biografie a lui Marine Le Pen.

Ea produce o impresie puternică încă de la 5 mai 2002, seara celui de-al doilea tur al alegerilor prezidenţiale în care s-a calificat tatăl ei, scrutin pe care-l va pierde cu brio în faţa lui Jacques Chirac. Ea este cea care dă tonul, afirmând că "Franţa s-a transformat în lagăr de reeducare psihologică", referindu-se la manifestaţiile uriaşe de stradă din ţară care spuneau "nu" FN.

- Altă imagine?

Devenind tot mai puternică în umbra unui tată care îmbătrâneşte, ea se impune în ianuarie 2011 la conducerea FN.

Presa franceză vorbeşte, la acest moment, despre operaţiunea de "de-diabolizare". Le Pen răspunde că ea vrea "să ofere o imagine diferită caricaturii" făcute, în opinia, FN.

Este vorba despre debarasarea, cel puţin parţial, de activişti antisemiţi, nostalgici ai Algeriei franmceze, chiar ai regimului colaboraţionist (cu Germania) de la Vichy şi de catolici integrişti care au fost, timp de peste 30 de ani, cadre în FN, moştenitorul unei tradiţii a extremei drepte născute în secolul al XIX-lea.

Spre deosebire de tatăl ei, al cărui program economic era redus şi neglijat în favoarea diatribelor vizând imigranţii, Marine Le Pen "aderă" la îngrijorările francezilor "declasaţi", aceşti "uitaţi" ai politicii care văd şomajul depăşind 10% şi puterea de cumpărare scăzându-le.

Prin ieşirea din zona euro şi protecţionism, preşedinta FN încearcă să pară mai credibilă în domeniul economic.

Repetiţia generală în vederea alegerilor europene - alegerile municipale din martie - i-a permis, prin obţinerea victoriei în zece oraşe, să-şi reafirme voinţa de a-şi "normaliza" partidul, prezentându-l ca fiind capabil să "gestioneze" fără "ideologie".

Marine Le Pen nu ezită, totodată, să-i citeze pe Jaurès sau pe generalul de Gaulle.

Voind să organizeze "invazia fluxurilor migratorii", ea preferă de-acum ca mai degrabă să atace "mondializarea" decât "străinii". Francezii "vor să fie protejaţi faţă de mondializarea sălbatică", a declarat ea duminică.