Alegerile prezidenţiale din Franţa: Philippe Poutou şi Jacques Cheminade, doi candidaţi atipici

Cu un zâmbet timid, o exprimare spontană şi francheţea sa, muncitorul Philippe Poutou, în vârstă de 45 de ani, nu are nimic dintr-un politician profesionist. Dar după ce a fost tratat cu condescendenţă de către presă la începutul campaniei, el denunţând, la rândul său, un "dispreţ social", Poutou se bucură de un succes în cadrul apariţiilor sale televizate.

Poutou şi-a luat concediu de la Uzina Ford din Blanquefort (sud-vest), pentru a apăra programul Noul Partid Anticapitalist, unul dintre multiplele curente ale "galaxiei" troţkiste, care preconizează expropierea băncilor, anularea datoriilor şi interzicerea concedierilor.

El apără totodată "democraţia directă", ca opusă sistemului prezidenţial, deoarece, "în mod fundamental, nu există democraţie. Aceasta este ansamblul instituţiilor de care vrem să scăpăm".

Însă Philippe Poutou mărturiseşte deschis că nu se pricepe la campanii electorale. Dimineaţa, "când mă trezesc, îmi spun acelaşi lucru: «Ah, rahat, sunt candidat!»".

După alegeri, "voi fi foarte mulţumit să îmi reîntâlnesc colegii", declară acest sindicalist care a luptat "timp de patru ani" pentru a salva locuri de muncă în întreprinderea sa.

El revendică inclusiv o sechestrare a patronului său. "O sechestrare este un super-moment (...). Nu este vorba despre nicio violenţă. Este vorba doar despre ideea că nu eşti de acord şi că exprimi în mod colectiv o nemulţumire", a declarat candidatul anticapitalist.

În calitate de candidat, el este succesorul unui poştaş, Olivier Besancenot, aspirant în 2002 şi 2007, creditat cu 4% de fiecare dată, care s-a bucurat de popularitate din cauza alurii sale de adolescent insolent.

De această dată, însă, sondajele îl creditează pe Philippe Poutou cu 1%, o victimă a atracţiei exercitate de candidatul stângii radicale Jean-Luc Mélenchon asupra alegătorilor care visează la un alt tip de societate.

Pe de altă parte, Jacques Cheminade, în vârstă de 70 de ani, care se defineşte ca un "gaullist de stânga", este, în schimb, un mai vechi aspirant la preşedinţie, funcţie la care a acandidat în 1995, când a primit 0,28% din voturi. În celelalte dăţi, Cheminade nu a reuşit să obţină un număr suficient de susţineri din partea aleşilor, pentru a putea candida.

Diplomat al Şcolii Naţionale de Administraţie (ENA), o adevărată "maşină" de fabricat funcţionari şi conducători ai marilor întreprinderi publice, acest bărbat, îmbrăcat întotdeauna la patru ace, se mândreşte că prezis încă din 1995 criza economică şi mometară care afectează lumea în prezent.

Pentru a ieşi din criză, el vrea să scape lumea de "influenţa monetaristă şi de logica sa prădătoare", preconizând industrializarea Lunii şi cucerirea lui Marte. "Trebuie să ai o viziune pe termen lung" pentru a relansa creşterea, subliniază el imperturbabil.

În schimb, Cheminade îşi pierde aplombul atunci când jurnaliştii îl întreabă insistent despre relaţiile sale cu polemista şi miliardara americană Lyndon LaRouche, etichetată ca fiind de extremă dreapta, care a publicat afişe cu Barack Obama purtând o mustaţă ca a lui Adolf Hitler.

"Jurnaliştii sunt nişte trântori" care vor să "încerce să mă prezinte drept un fel de Profesor Turnesol, asociat cu interese sulfuroase", a declarat el recent.

El a justificat o comparare a regimului american cu primii ani ai regimului nazist prin metodele utilizate de Washington pentru "vânarea teroriştilor" şi dă asigurări că averea reginei Marii Britanii şi "sănătatea financiară" a centrului financiar britanic City provin din traficul cu droguri.

Dintre cei zece candidaţi la preşedinţie, alţi doi sunt creditaţi cu câte 1% din intenţiile de vot. Este vorba despre Nathalie Arthaud, o profesoară de economie care apără tezele unei alte mişcări troţkiste,şi Nicolas Dupont-Aignan, un adept al tezei suveranismului şi inamic al "oligarhiei care decide împotriva opiniei poporului".