Alegerile prezidenţiale din Franţa: Trei candidaţi speră să perturbe duelul Sarkozy-Hollande

JEAN-LUC MELENCHON este fenomenul acestei campanii. Fost ministru şi senator socialist în vârstă de 61 de ani, care a făcut alianţă cu comuniştii, el a revigorat visurile de egalitate şi universaliste pe care stânga franceză le-a moştenit din Iluminism şi revoluţiile din secolul XIX.

Convins că săracii nu sunt marginali, ci "inima societăţii capitaliste", el militează pentru partajarea bogăţiilor şi cere organizarea unei "revoluţii cetăţeneşti" unde alegerile ar constitui doar o etapă.

El proclamă că social-democraţia europeană este "un astru mort" şi îşi are inspiraţia în mişcările populare din American Latină, care l-au adus la putere pe Luiz Inacio Lula da Silva în Brazilia şi pe Hugo Chavez în Venezuela.

Mélenchon, pe care sondajele îl creditează cu până la 15 la sută din intenţiile de vot, face mai mult decât să reunească alegătorii tradiţionali ai stângii radicale - pe care şi-i dispută cu doi candidaţi troţkişti, Philippe Poutou şi Nathalie Arthaud.

Ambiţia sa este de a smulge voturi populare de la extrema dreaptă. El seduce şi o parte din alegătorii socialişti dezamăgiţi de programul lui François Hollande, pe care aceştia îl consideră insuficient de ambiţios, precum şi ecologişti, care nu sunt foarte convinşi de candidatul lor, fostul magistrat anticorupţie Eva Joly.

MARINE LE PEN, în vârstă de 43 de ani, al cărei partid, Frontul Naţional, este instalat solid în peisajul politic, vrea să reitereze succesul tatălui său, Jean-Marie Le Pen, din 2002, când l-a eliminat în primul tur pe socialistul Lionel Jospin şi s-a confruntat cu Jacques Chirac în al doilea tur.

Dar pe temele sale predilecte - lupta împotriva imigraţiei şi a lipsei de securitate - ea se confruntă cu Nicolas Sarkozy, care a adoptat la aceste alegeri aceeaşi strategie de atragere de voturi de la extrema dreaptă, care i-a reuşit în 2007. După un început de campanie în forţă, ea pare să piardă din viteză, ajungând pe locul al patrulea în sondaje.

Marine Le Pen îşi prezintă programul în culori sociale: apărarea puterii de cumpărare, revalorizarea pensiilor, dreptate fiscală. Ea se prezintă chiar ca cea mai bună apărătoare a laicităţii împotriva "comunitarismului" musulmanilor.

Ea promovează "patriotismul economic" împotriva "dictatelor" Europei, "prioritatea naţională", noua denumire "preferinţa naţională" în loc de imigranţi, termen folosit de tatăl ei, şi vrea să redea Franţei "libertatea monetară" părăsind zona euro.

FRANCOIS BAYROU, candidat de centru, în vârstă de 60 de ani, s-a clasat al treilea la alegerile din 2007. Acest individ solitar şi orgolios care crede în destinul său s-a lansat pentru a treia oară în cursa pentru palatul Elysée, convins că lipsa de popularitate a lui Nicolas Sarkozy şi imperativele crizei financiare şi economice i-au oferit o şansă de a convinge alegătorii să rupă cu tradiţia clivajului dreapta-stânga.

El cere statului să "cheltuiască mai puţin şi să servească mai bine" şi avertizează că "este ultima dată când se poate salva modelul social şi republican" de care sunt ataşaţi francezii. El îşi acuză fără încetare adversarii că le ascund francezilor gravitatea situaţiei.

Cu două săptămâni înainte de primul tur, acest fost profesor speră că va fi auzit, în pofida faptului că sondajele prezintă popularitatea sa ca fiind în scădere.

El refuză să spună pentru care dintre cei doi candidaţi, socialistul François Hollande sau campionul dreptei Nicolas Sarkozy, le va cere alegătorilor săi să voteze în cazul unui eşec după primul tur.