Amploarea supravegherii de către Securitate în România, mai mare decât în cazul STASI

Acest sistem al poliţiei secrete comuniste era "total paranoic", din cauză că Nicolae Cauşescu, care a preluat puterea în 1965, a început să suspecteze pe toată lumea din jurul lui, în urma fugii generalului Ioan Mihai Pacepa în Statele Unite, în august 1978.

"În anii '80, s-a inventat o nouă categorie de persoane de supravegheat, împingând absurdul la limitele sale, şi anume cea a «persoanelor fără antecedente». Toată lumea putea face parte din această categorie, de suspect prin definiţie. Nu făceai nimic, nimeni nu ştia nimic despre tine, dar puteai fi supravegheat", a declarat Nagâţ.

România nu a scăpat, încă, de trecutul ei "apăsător", după 20 de ani de la o "revoluţie care nu şi-a dezvăluit toate secretele" şi în pofida execuţiei soţilor Ceuşescu, în urma unui "proces parodie" de 55 de minute, o moarte "expiatoare", comentează publicaţia franceză.

Această ţară a întârziat mult timp deschiderea dosarelor Securităţii, "teribila" poliţie politică a comunismului. În 1999 a fost creat Consiliul pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), dar din cauza lipsei voinţei politice acest consiliu a început să funcţioneze abia după condamnarea publică a crimelor comunismului, în faţa Parlamentului de preşedintele Traian Băsescu, adaugă publicaţia.

Spre deosebire de alte ţări, România nu are o lege a "lustraţiei", în parte pentru că adoptarea unei asemenea legi în 2009 ar fi "prea târzie", iar numărul membrilor fostului Partid Comunist Român fiind prea mare, ar fi imposibilă o concediere a trei milioane de persoane, a declarat Nagâţ.

În opinia ei, este necesară "doar lustrarea persoanelor care au comis încălcări ale drepturilor omului şi drepturilor civice". În prezent, două categorii, potrivit legii, pot fi obligate să părăsească viaţa publică, şi anume unii judecători şi procurori şi funcţionarii publici, dar nu şi oficiali de rang înalt sau parlamentari.

Din 1999 şi până în prezent, 10.000 de români şi-au consultat dosarele, cărora le-au fost transmise peste un milion de pagini, a declarat Nagâţ, care a estimat că există aproximativ 500.000 de dosare de recrutare a unor informatori.

Ea a apreciat că acest număr nu corespunde "neapărat" numărului real al informatorilor, având în vedere că românii continuă să nu aibă acces la arhivele fostului Partid Comunist, în care au existat numeroşi colaboratori, dar fără dosar la Securitate. "Un informator putea supraveghea zece persoane", a mai precizat reprezentanta CNSAS.