ANALIZĂ: Bulgaria, aflată într-o criză permanentă, se întoarce la urne

Nimic pare că nu s-a schimbat în cea mai săracă ţară din Uniunea Europeană (UE), care cumulează mai multe crize – o economie care stagnează, sărăcia şi corupţia – şi este afectată de o profundă instabilitate politică.

Bulgaria are o previziune de creştere de 1,5%, în urmă faţă de media din Europa de Est, investiţiile străine au scăzut accentuat, în timp ce emigrarea în masă a tinerilor cu studii superioare continuă.

Salariul mediu este de 400 de euro, iar o gospodărie din cinci trăieşte sub pragul sărăciei. Potrivit unui studiu recent, 69% dintre bulgari consideră „insuportabilă” situaţia în care se află naţiunea lor.

Borisov, în vârstă de 55 de ani, un fost pompier şi gardă de corp, i-a guvernat deja pe cei 7,4 milioane de bulgari din 2009 şi până în 2013, împreună cu partidul său de centru-dreapta GERB. Popularitatea sa, care are la bază imaginea unui om energic, s-a disipat rapid, după care manifestaţii masive împotriva sărăciei şi corupţiei l-au obligat să demisioneze în februarie 2013.

Echipa „tehnocratului” Plamen Oreşarski, instalată două luni mai târziu, susţinută de către socialişti şi partidul minorităţii turce MDL, a fost blocată încă de la preluarea puterii de noi manifestaţii. Ea s-a prăbuşit în această vară.

„În absenţa unei alternative atrăgătoare, alegătorii vor vota (duminică) pentru răul cel mai mic”, consideră Vasil Tonşcev, directorul Institutului Sova Harris.

Boiko Borisov revine în prim-planul scenei politice, în contextul în care reforme nepopulare în domeniile Sănătăţii, Educaţiei şi pensiilor par de neocolit. Iar o serie de provocări îl aşteaptă înainte de această etapă.

Criza ucraineană ameninţă alimentarea cu gaze naturale ruseşti în această iarnă, în timp ce ţara nu are alternative pentru încălzire şi menţinerea în funcţiune a unor întreprinderi. UE a suspendat fonduri europene în valoare de sute de milioane de euro din cauza unor nereguli în anchiziţii publice. CCB, a patra bancă din ţară, este aproape în faliment, iar clienţii acesteia nu au putut să-şi retragă banii începând din iunie încoace. De aseemnea, Bulgaria este depăşită de afluxul de refugiaţi sirieni dinspre Turcia.

– Alianţă dificilă

Borisov vorbeşte el-însuşi despre „lunile incredibil de dure care ne aşteaptă” şi avertizează că, în cazul în care luni, pe 6 octombrie, ţara nu va avea un guvern stabil, „criza grecească nu va fi nimic în comparaţie cu ceea ce aşteaptă Bulgaria”.

Sondajele preconizează revenirea partidului GERB cu 34% din voturi şi 100 de deputaţi, urmat de socialişti (cu 53 până la 55 de mandate) şi MDL (între 44 şi 46 de aleşi).

Majoritatea absolută este de 121 de mandate, iar Borisov va putea guverna doar într-o alianţă dificilă cu partide mici de dreapta. Joi dimineaţa el a spus că ar putea să renunţe la formarea unui guvern, dacă nu obţine cel puţin 110 mandate de deputaţi, duminică.

Oricare ar fi rezultatul scrutinului, politologul Antoni Galabov se teme că Bulgaria ar putea să aibă parte de încă „cinci până la şapte ani” de instabilitate politică.

Părerea sa este împărtăşită la scară largă. Potrivit Institutului Alpha Research, şase bulgari din zece nu cred că viaţa lor va fi mai bună după scrutin. Între ei, manifestanţii din 2013 constată că mobilizarea lor nu a degajat o alternativă.

Stefan, unul dintre studenţii care au ieşit în stradă timp de şase luni, depune eforturi să vadă lucrurile într-o lumină pozitivă. „Manifestaţiile au determinat oamenii să se trezească şi să se unească împotriva oligarhiei”, spune el.

„Fiecare dintre cei care ajung la putere vor fi supuşi de-acum controlului societăţii civile”, vrea să creadă Ekaterina Damianova, o profesoară universitară. „Dacă viitorul Guvern nu-şi ţine promisiunile, eu voi ieşi să protestez din nou”, promite ea.