ANALIZĂ: Funeraliile lui Margaret Thatcher proiectează o Mare Britanie divizată înapoi, în anii '80 - FOTO

Biograful său John Campbell a descris-o pe Thatcher, premier în perioada 1979-1990, drept "persoana publică din a doua jumătate a secolului al XX-lea cea mai admirată şi cea mai urâtă, cea mai idolatrizată şi cea mai desconsiderată". Amploarea reacţiilor faţă de decesul său, la 8 aprilie, nu a surprins mai puţin, după 23 de ani de la plecarea ei de la Downing Street, numărul 10.

Actualul şef al Guvernului, conservatorul David Cameron, a salutat în Parlament memoria unei "femei extraordinare", o fiică de băcan devenită baroană de Kesteven, care a "salvat ţara" de la declin. Executivul a alimentat controversa, oferindu-i "funeralii ceremoniale", demne de prinţesa Diana sau regina mamă.

Inclusiv The Times (proguvernamental) a relevat nemulţumiri faţă de "funeralii naţionale conservatoare". De asemenea, potrivit unui sondaj ComRes, 60% duintre britanici dezaprobă cheltuieli evaluate la aproximativ zece milioane de lire sterline alocate unei inamice declarate a statului providenţă.

Aproximtiv 700 de militari, din cadrul a trei arme ale forţelor armate, vor fi mobilizaţi pe traseul pe care va fi purtat sicriul, înfăşurat într-un Union Jack şi aşezat pe un afet de tun tras de un atelaj de şase cai. Între ei figurează militari nepalezi gurkha şi paraşutişti ale căror regimente s-au remarcat prin fapte de arme în mandatul lui Thatcher, şi anume reluarea controlului asupra arhipelagului Falkland de la argentinieni, în 1982.

Scotland Yard a mobilizat, la rândul său, de frica unor manifestaţii ostile faţă de funeralii, prezentate oficial sub numele "True Blue" - o referire la culoarea conservatorismului dur pe care îl încarna. Pe reţele de socializare, opozanţii cei mai puţin virulenţi îndemnau la întoarcerea spatelui procesiunii.

Cu o treaptă mai jos decât Churchill

Aproximativ 2.000 de britanici şi străini sunt invitaţi la slujba din impozanta Catedrală St. Paul, în care s-au desfăşurat cele mai importante ceremonii din ţară, festive ori tragice.

Cu titlu excepţional, regina Elizabeth a II-a a optat să asiste la ceremonie. Singurul precedent implicând un fost şef de Guvern a avut loc în 1965. Diferenţa este că atunci întreaga ţară îl plângea pe Winston Churchill, aureolat de victoria asupra nazismului, şi i-a acordat onoarea unor funeralii naţionale.

Membrii întregului Guvern britanic şi toţi foştii premieri au acceptat invitaţia la ceremonie, inclusiv laburistul Tony Blair, perceput drept unul dintre moştenitorii politici ai defunctei.

Printre baronii conservatori aşteptaţi se află Lord Heseltine şi Lord Howe, doi dintre instigatorii "revoluţiei de palat" de la originea îndepărtării lui Maggie, în 1990.

Ţările unei Uniuni Europene (UE) pe care "Mrs T" ar fi vrut să o reducă la o piaţă comună nu au anunţat imediat pe cine vor trimite. Doi dintre co-actorii importanţi ai lui Margaret Thatcher la sfârşitul Războiului Rece - ultimul preşedinte al fostei Uniuni Sovietice Mihail Gorbaciov, în vârstă de 82 de ani, şi fostul cancelar german Helmut Kohl, în vârstă de 87 de ani - au refuzat invitaţia, din motive de sănătate. La fel a procedat şi fosta Primă Doamnă a Statelor Unite Nancy, în vârstă de 91 de ani, văduva lui Ronald Reagan.

"Călătorie sprâncenată, Maggie"

Foşti cântăreţi şi glorii ale ecranului vor spori un sentiment de "flash-back" la ceremonie, ca actriţa Joan Collins, o atlantistă în felul ei, în foiletonul Dynasty; galeza Shirley Bassey, interpretă a temei muzicale a mai multor filme James Bond; Lord Lloyd Webber, autorul unei serii de comedii muzicale ca "Evita", pe a cărei coroană sonoră se află şi cântecul "Don't cry for me, Argentina". La eveniment va participa şi designerul genţilor din "panoplia thatcheristă" Anya Hindmarch, creatoarea genţilor emblematice, uneori considerate ameninţătoare, ale Doamnei de Fier.

Imnuri metodiste şi melodii ale unor compozitori britanici vor răsuna ca un ecou al furiei intacte a celor care se prezintă drept victime ale acestei "Passionaria of Privilege", cum o numeau lideri din cadrul "Old Labour" ca Denis Healey.

Unii politologi nu au pierdut ocazia să noteze o raliere la mişcarea de contestare a mii de tineri, născuţi în perioada post-Thatcher, dar care resping modelul acesteia de societate. Ei au plebiscitat melodia "Ding Dong, vrăjitoarea a murit" drept una dintre cele mai bune vânzări, săptămâna trecută, şi au convocat pe Facebook, pentru miercuri, o petrecere intitulată "călătorie sprâncenată, Maggie".