ANALIZĂ: Insurgenţii din Irak conduc o coaliţie din care fac parte foşti ofiţeri ai lui Saddam Hussein

Combatanţii din gruparea Statul Islamic în Irak şi Levant (SIIL) sunt principalul motor al ofensivei fulgerătoare care le-a permis insurgenţilor să preia controlul, în zece zile, asupra unor părţi importante din nordul şi din centrul Irakului.

"SIIL reprezintă principala forţă motrice" a operaţiunii, afirmă un ofiţer din cadrul cabinetului premierului Nuri al-Maliki, sub acoperirea anonimatului. Insurgenţii "nu doresc să împartă conducerea operaţiunii cu nicio altă organizaţie", adaugă el.

Organizaţia desprinsă din Al-Qaeda îşi coordonează însă activitatea cu alte grupări sunnite, printre care Armata Ordinului Naqshbandi şi Armata lui Muhammad, deşi "rolul acestora este limitat în operaţiune şi există divergenţe între ei", explică ofiţerul.

Astfel, Armata Ordinului Naqshbandi ar fi apropiată de unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai fostului preşedinte Saddam Hussein, Izzat Ibrahim al-Douri, oficialul cu rangul cel mai înalt al fostului regim irakian aflat în libertate.

În schimb, Armata lui Muhammad, apropiată de fostul partid Baas, a luptat împotriva forţelor americane la Fallujah în 2005 şi a fost implicată într-o insurecţie în oraşul sunnit anul trecut.

Toate aceste grupări "primesc susţinere logistică din partea unor foşti membri ai partidului Baas", care s-a aflat la guvernare în Irak în timpul lui Saddam Hussein, potrivit ofiţerului irakian.

Printre insurgenţi se află, de asemenea, Armata Mujahedinilor, formată din foşti ofiţeri din armata lui Saddam Hussein. "Chiar dacă aceste grupări nu împărtăşesc aceeaşi ideologie ca SIIL, ele susţin în prezent gruparea islamistă, urmând principiul "duşmanul duşmanului meu este prietenul meu", a adăugat ofiţerul irakian.

- Divergenţe ideologice

Potrivit expertului militar Anwar Mahmoud Khalaf al-Juburi, alte două grupări salafiste - Ansar al Sunna, care a revendicat atacuri antiamericane, şi Armata islamică, din care fac parte foşti ofiţeri ai lui Saddam Hussein, "participă la ofensiva împotriva forţelor guvernamentale".

"Deşi au divergenţe asupra unor evoluţii, ei îşi coordonează acţiunile şi fac schimb de informaţii", explică Juburi, fost general în armata lui Saddam Hussein.

Membri ai unor triburi par, de asemenea, să joace un rol în această ofensivă, iar, de altfel, premierul Nuri al-Maliki le-a cerut liderilor triburilor sunnite să dezaprobe insurcţia.

Gruparea Statul Islamic în Irak şi Levant, care deţine un rol important şi în Siria, a proclamat Ninive, prima provincie irakiană unde a preluat controlul, ca făcând parte din statul islamc şi a început să-şi impună propria lege în această zonă.

De asemenea, SIIL şi aliaţii săi au preluat controlul asupra altor trei provincii - Kirkuk, Saleheddine şi Diyala - şi se află la mai puţin de 100 de kilometri de capitala Bagdad.

În acest context, Guvernul condus de premierul şiit Nuri al-Maliki a cerut Statelor Unite să intervină prin atacuri aeriene.

Între timp, forţele irakiene, dezorientate în primele zile ale ofensivei, par să fi preluat iniţiativa şi au făcut apel la mii de voluntari pentru a declanşa controfensiva împotriva insurgenţilor.

Guvernul Maliki, aflat la putere din 2006, este divizat şi se confruntă cu violenţe sângeroase susţinute de nemulţumirea minorităţii sunnite, care se consideră marginalizată, şi de războiul din Siria.

În schimb, Toby Dodge, directorul centrului pentru Orientul Mijlociu de la London School of Economics, consideră că divergenţele ideologice ar putea uşura misiunea Guvernului irakian.

"Istoria se repetă, iar SIIL, cu ambiţia de a înfiinţa un califat transnaţional şi cu radicalismul său nu va face altceva decât să rupă această coaliţie", consideră el.

"Liderii grupări vor să impună un regim islamic populaţiei sunnite din Irak, care nu doreşte acest lucru", subliniază expertul, care adaugă că astfel de încercări eu eşuat în 2005 şi 2006, în momentul de vârf al insurecţiei, şi vor eşua şi de această dată.