ANALIZĂ: Lovitură de stat în Thailanda, după şapte luni de criză

Premierul înlăturat de la putere, Niwattumrong Boonsongpaisan, şi Guvernul său au primit "ordinul" de "a se prezenta" până la sfârşitul zilei în faţa noului regim, care a preluat numele de Consiliul naţional pentru menţinerea păcii şi ordinii.

Armata le-a ordonat manifestanţilor din ambele tabere, care campează la Bangkok, să se întoarcă acasă şi a interzis orice reuniune de peste cinci persoane. Manifestanţii au început să se supună în cursul serii.

Noul Consiliu a suspendat Constituţia, dar a decis să menţină Senatul, precizând că acest lucru le-ar permite să "conducă ţara în fără forţă".

După mai puţin de trei zile de la instaurarea legii marţiale, destinate, potrivit armatei, să forţeze dialogul actorilor civili ai crizei politice, puternicul şef al forţelor terestre, generalul Prayut Chan-O-Cha, a apărut în cursul după-amiezii la televiziune pentru a explica faptul că o lovitură de stat este necesară, "pentru ca ţara să revină la normal".

Generalul a invocat violenţa din ţară, care s-a soldat cu 28 de morţi de la începutul crizei în toamnă, majoritatea în timpul aruncărilor de grenade la Bangkok pentru reprimarea manifestanţilor.

"Toţi thailandezii trebuie să rămână calmi şi funcţionarii trebuie să continue să lucreze ca de obicei", a adăugat el.

Au fost însă impuse restricţii de circulaţie în toată ţara începând cu noaptea de joi spre vineri. "Nu îmi place acest lucru ... Îmi trăiesc viaţa de la o zi la alta", a declarat Fuangfaa, o vânzătoare ambulantă contrariată de efectele restricţiilor de circulaţie asupra micii sale afaceri.

Toate televiziunile şi radiourile au fost nevoite să îşi întrerupă programele şi să difuzeze buletine ale noului regim militar. "Pentru a oferi informaţii exacte populaţiei", a citit un purtător de cuvânt militar la televiziune, care nu mai prezintă decât fotografiile militarilor pe fond alb între două comunicate citite de un militar la o masă.

Thailanda s-a confruntat cu 18 lovituri de stat sau tentative de lovituri de stat în 80 de ani. Ultima datează din 2006, împotriva fostului prim-ministru Thaksin Shinawatra, şi a antrenat o serie de crize politice care au scos în stradă inamicii şi susţinătorii miliardarului, care rămâne, în pofida exilului său, factorul de diviziune al ţării.

Criza actuală nu este decât ultima tresărire. Ea a început în toamnă cu manifestaţii care cereau plecarea surorii sale Yingluck, premier din 2011. Ea a fost destituită de justiţie la începutul lui mai, dar Guvernul interimar i-a supravieţuit, contestat de opoziţie.

Anunţul loviturii de stat de joi a avut loc la două ore după reluarea negocierilor între partidele politice inamice şi conducătoare ale manifestanţilor din cele două tabere într-un complex militar din capitală sub atentă supraveghere.

Cu puţin timp înainte, confuzia a domnit în rândul jurnaliştilor aflaţi la faţa locului când liderii politici ai celor două tabere au fost scoşi sub escortă militară din sala de negocieri şi îmbarcaţi în vehicule militare.

Locul unde se află premierul interimar Niwattumrong Boonsongpaisan, reprezentat de miniştri la negocieri, nu este cunoscut şi niciun reprezentant al diverşilor actori nu a putut fi contactat.

Armata a instaurat, marţi, legea marţială, denunţată de unii drept un puci. Aceasta conferea deja puteri extinse armatei.

Aceasta din urmă asigura că nu încearcă decât să găsească o ieşire din criză, fără să vrea să profite de situaţie pentru o lovitură de stat.

"Situaţia mă îngrijorează şi nu pot să las lucrurile să continue fără o soluţie", a declarat în deschiderea şedinţei de negocieri generaul Prayut.

"Lovitura de stat nu este o soluţie pentru orice criză. Ea va deveni criza", se îngrijorează Pavin Chachavalpongpun, de la universitatea din Kyoto, în Japonia.

Cămăşile roşii, puternica mişcare proguvernamentală ai cărei susţinători manifestă într-o periferie din Bangkok, ar putea să reacţioneze, chiar dacă manifestanţii lor s-au dispersat.

În timpul negocierilor, liderul Cămăşilor Roşii, Jatuporn Prompan, a propus un referendum naţional despre o opţiune mai bună pentru ieşirea din criză.

Dar cele două tabere, care au acceptat să se aşeze la aceeaşi masă pentru prima dată în şapte luni de criză, păreau ireconciliabile.

Susţinătorii Guvernului insistau asupra necesităţii unor alegeri cât mai repede, cele din februarie fiind invalidate de justiţie din cauza perturbării lor de către manifestanţi.

Manifestanţii voiau un premier "neutru", numit de Senat, în absenţa Camerei inferioare a Parlamentului, dizolvată în decembrie.