ANALIZĂ New York Times: Agresiunea Rusiei în Crimeea readuce în atenţie rolul NATO de contrapondere faţă de Moscova

Vicepreşedintele american Joe Biden a efectuat marţi o vizită în Polonia, unde a oferit asigurări statelor NATO din regiune că apartenenţa lor la Alianţă le oferă protecţie din partea Statelor Unite. Însă, dată fiind reţinerea occidentalilor de a utiliza forţa militară ca răspuns la agresiunea comisă de Rusia, nu este clar ce înseamnă angajamentul Alianţei în privinţa securităţii colective în cazul Ucrainei şi altor state care nu sunt membre, dacă preşedintele rus Vladimir Putin va continua să extindă influenţa Moscovei în fostul bloc sovietic.

"Putin tocmai a dat NATO ceva de făcut, dar întrebarea este dacă NATO se ridică la înălţime", a declarat pentru ziarul american Ian Bond, director pentru Politică Externă la Center for European Reform, un grup de cercetare cu sediul la Londra. În opinia sa, este extrem de important ca Putin să fie descurajat că continue. "Dacă forţele ruse pătrund în Ucraina de est, ce va face NATO?", continuă el.

"Alianţa Nord-Atlantică a fost concepută, cum se spune, să-i ţină pe americani înăuntru, pe germani jos şi pe sovietici afară", scrie New York Times. Însă, în contextul în care Putin acţionează ca pentru a relansa Războiul Rece, argumentând că Rusia are dreptul să-i apere pe ruşi oriunde, asupra Statelor unite vor fi exercitate presiuni pentru a susţine şi a da dovadă de putere militară în Europa, în pofida reorientării către Asia, continuă publicaţia.

În cursul crizei din Ucraina, Statele Unite au trimis avioane de tip F-16 în Polonia şi F-15 în statele baltice, au trimis misiuni de patrulare AWACS în spaţiile aeriene ale Poloniei şi României şi au ordonat exerciţii navale suplimentare la Marea Neagră.

Criza din Ucraina "aminteşte de ce este utilă NATO", afirmă Jan Techau, directorul Carnegie Europe, adăugând că "dacă NATO nu ar fi fost în regiune, ar fi fost o adevărată criză existenţială pentru Europa de Est şi de Vest, dar nu este". De asemenea, un analist estonian, Kadri Liik, de la European Council on Foreign Relations, declară pur şi simplu că, "acum, este bine să fii în NATO".

Însă şeful diplomaţiei britanice William Hague a spus că Alianţa "nu caută o opţiune militară, nu este vorba despre Războiul Crimeei". Bond denunţă declaraţia lui Hague drept o "greşeală". "Există riscul ca Putin să-l asculte şi să creadă că pentru intrarea în estul Ucrainei va risca, la fel ca în cazul ocupării Osetiei de Sud şi Abhaziei, două săptămâni de sancţiuni slabe", spune el. În schimb, directorul grupului de la Londra ar prefera să vadă exerciţii militare cât mai curând, evocând un exerciţiu al forţelor americane în Europa planificat în Ucraina în iulie.

Pe de altă parte, o implicare americană de acest tip este susceptibilă să afecteze eforturile europene - într-o perioadă de constrângeri bugetare - vizând crearea unei identităţi europene în domeniul securităţii şi apărării, comentează NYT. În contextul retragerii din Afganistan, punerea accentului asupra Rusiei şi Europei este susceptibilă să amâne eforturile NATO de a se transforma într-un actor global capabil să facă faţă ameninţărilor terorismului şi războiului cibernetic - obiective care urmează să se afle în centrul viitorului summit NATO din Ţara Galilor, în septembrie, adaugă ziarul.

O sarcină vitală pentru Alianţa Nord-Atlantică, în prezent, este să asigure că Articolul 5 - angajamentul faţă de apărarea colectivă - este perceput ferm şi consolidat, subliniază Ivo Daalder, un fost ambasador american la NATO, preşedintele Chicago Council on Global Affairs. Acest lucru presupune mobilizări şi exerciţii suplimentare ca Steadfast Jazz, în noiembrie, în zona Poloniei şi statelor baltice - primul exerciţiu în baza Articolului 5 organizat în mai mult de zece ani. Următorul exerciţiu de acest tip este prevăzut în 2015, în regiunea peninsulei Iberice.

"Aliaţii care s-au alăturat NATO în ultimii 20 de ani au făcut acest lucru pentru că au vrut să se plaseze sub umbrela de securitate furnizată de Statele Unite şi NATO, iar evenimentele din ultimele trei săptămâni le-au amintit că au făcut un lucru bun", insistă Daalder. "Însă este necesar să fim foarte serioşi cu privire la apărarea acestor 28 de state şi facem acest lucru prin (...) exerciţii ca Steadfast Jazz şi mobilizări vizibile ale forţelor armate", a continuat el.

În ultima perioadă, angajamentul Washingtonului faţă de Articolul 5 a fost chestionat, în contextul în care Satele Unite au căutat un compromis cu Rusia şi au subliniat asupra unei ameninţări tot mai mari din partea Chinei. NATO a anunţat un plan de apărare a statelor baltice abia în 2009, după cinci ani de la aderare, când li s-a promis apărare colectivă, a declarat un oficial de rang înalt din cadrul Alianţei.

A doua administraţie Bush a insistat, în 2008, pentru acordarea unei garanţii privind integrarea Ucrainei şi Georgiei în Alianţă, fără "să se gândească serios cum să le apere", subliniază oficialul NATO. Putin a declarat, la summitul Alianţei de la Bucureşti, în 2008, că el consideră Ucraina o "ţară artificială" şi a avertizat NATO că Rusia nu va accepta niciodată aderarea Ucrainei şi Georgiei la Alianţa Nord-Atlantică.

Propunerea lui Bush a fost respinsă de către Germania şi Franţa, iar Alianţa divizată a promis pur şi simplu celor două ţări că vor fi membre într-o zi.

"A fost o greşeală (ca Alianţa) să fie atât de ezitantă în 2008 şi să nu se îndrepte într-o direcţie sau alta", apreciază Liik. "Am demonstrat că NATO nu era unit şi a oferit Rusiei o oportunitate să stabilească lucrurile pe teren", adaugă el.

De atunci nu a existat un consens în cadrul Alianţei cu privire la extindere. Între timp, Rusia a acţionat împotriva guvernelor proocidentale atât în Georgia, cât şi în Ucraina, sub pretextul apărării etnicilor ruşi, creând două republici autonome în Georgia, iar acum anexând Crimeea, unde se află cartierul general al Florei ruse la Marea Neagră.

Alianţa nu şi-a dat seama niciodată cum să gestioneze relaţia cu ţări ca Ucraina, Republica Moldova şi Georgia, blocate între Rusia şi NATO, apreciază James Goldgeier, decanul School of International Service la American University. "Nu am venit niciodată cu o soluţie la insecuritatea din regiune şi nu avem, în continuare, o soluţie", este el de părere. "Ştim de mult timp că relaţiile cu Statele Unite nu sunt importante pentru Putin şi că să se asigure că Ucraina nu se orientează către Vest este mult mai important pentru el", adaugă el.

"Există în continuare o Europă din secolul XIX şi XX alături de o Europă a secolului XXI", afirmă Robin Niblett, directorul Chatham House, Institutul Regal pentru Afaceri Internaţionale. "Am crezut că Rusia se poate schimba, că se schimbă. Însă Putin a condus-o în altă direcţie - consolidarea puterii într-o formă brută", adaugă el.

NATO şi Occidentul vor fi nevoite să reasigure echilibrul între oferirea de garanţii şi provocare. "Este necesar să ne gândim la viitoarea generaţie de lideri ruşi şi să creăm cu grijă un spaţiu pentru aceştia", subliniază el, apreciind că "încurajarea Ucrainei, acum, să adere la NATO, ca un fel de soluţie, ar fi un lucru temerar pentru securitatea Europei".