ANALIZĂ: Opţiunile NATO în faţa Rusiei sunt limitate în criza ucraineană

FĂRĂ RĂZBOI

"Este foarte puţin probabil să fie decisă o intervenţie militară deschisă. Nu există susţinere pentru acest lucru în cadrul Alianţei şi nimeni nu vrea să meargă singur (la război)", subliniază Robin Niblett, directorul institutului londonez Chatham House.

Legal, NATO nu are nicio obligaţie să intervină. Ucraina nu este membră şi, prin urmare, nu poate beneficia de dispoziţia de "apărare colectivă" prevăzută de articolul 5, care stipulează că toţi membrii Alianţei îşi iau angajamentul să intervină pentru a-l sprijini pe unul dintre ei dacă acesta este atacat.

FĂRĂ ARME

Dacă Ucraina cere arme, nu NATO trebuie să i se adreseze. Organizaţia nu deţine direct nici arme, nici trupe. Statele membre sunt cele care i le pun la dispoziţie în funcţie de nevoi. "Ucraina face acum solicitări într-o serie de domenii. Mai degrabă aliaţii şi nu NATO îi pot răspunde, pe baze bilaterale", subliniază un oficial de rang înalt al organizaţiei.

DISLOCAREA TRUPELOR

"Pentru a răspunde comportamentului agresiv al Rusiei", cei 28 de lideri ai ţărilor membre NATO vor adopta un plan de reacţie (Readiness action plan, RAP) care va permite mobilizarea foarte rapidă a "câtorva mii" de militari (din cadrul forţelor aeriene, terestre, ale marinei şi forţelor speciale) în Europa de Est. "Aceasta va necesita instalaţii pe teritoriul NATO şi materiale prepoziţionte, precum şi experţi în logistică şi comandament. Această forţă va fi una uşoară, dar capabilă să atace puternic dacă va fi necesar", a explicat secretarul general Anders Fogh Rasmussen.

NATO intenţionează, de asemenea, "să amelioreze infrastructurile naţionale precum aeroporturile şi porturile". Strângerea şi partajarea informaţiilor şi planurilor de apărare vor fi ameliorate şi se vor face exerciţii "mai des, în mai multe locuri".

"Aceasta înseamnă o prezenţă mai vizibilă a NATO în estul" Europei şi "atât timp cât va fi nevoie".

Dar adoptarea acestui plan este mai întâi politică. Detaliile militare trebuie definite după summit, mai ales numărul militarilor implicaţi.

AJUTOR FINANCIAR

NATO va crea patru fonduri pentru sporirea ajutorului pe care îl acordă de mai mulţi ani Ucrainei. Ele vor fi dedicate modernizării armatei acesteia în domeniile logisticii, apărării, apărării cibernetice, structurilor de comandă şi îngrijirilor acordate militarilor răniţi.

Aceste programe sunt însă pe "termen mediu spre lung".

ADERAREA UCRAINEI?

Guvernul ucrainean vrea relansarea procesului de aderare la NATO, întrerupt în 2010 de regimul prorus al preşedintelui Viktor Ianukovici. Intrarea Ucrainei a fost primită favorabil la summitul de la Bucureşti din 2008, ceea ce a declanşat furia Moscovei. Această decizie formală îi permite acum lui Rasmussen să lase uşa deschisă Kievului.

Dar această aderare va depinde de "capacitatea Ucrainei de a desfăşura reformele necesare" în timp ce echipamentele sale datează din epoca sovietică, de a "se adapta la standardele NATO şi de a îndeplini toate criteriile". O modalitate politicoasă de a spune că Ucraina nu are şanse să adere prea curând.

ÎNTRERUPEREA COOPERĂRII CU MOSCOVA

NATO a întrerupt orice cooperare practică cu Rusia de la anexarea Crimeei, în martie.

Pentru a asigura ţările din est, au fost deja luate măsuri în primăvară: numărul avioanelor de luptă ce survolează teritoriile ţărilor baltice s-a dublat, au fost mobilizate nave în Marea Neagră şi în Marea Baltică, precum şi avioane-radar (Awacs). Totodată, exerciţiile militare s-au intensificat în estul Europei.

LEGĂTURA TRANSATLANTICĂ

Cei 28 de şefi de stat urmează să reafirme solemn "trăinicia" legăturii dintre Europa şi America de Nord, în timp ce Statele Unite au privilegiat o vreme Asia în politica lor de securitate. "NATO se va folosi de acest summit pentru a-şi arăta intenţia, făcând câteva declaraţii foarte puternice cu privire la Ucraina şi Rusia", asigură Xenia Wickett, analist al Chatham House.

BUGET ŞI APĂRARE

Summitul ar urma să fie o ocazie pentru a reaminti apelul statelor membre de a aloca cel puţin 2 la sută din PIB pentru apărare, pragul minim reţinut de NATO. Doar patru ţări şi-au respectat acest angajament.