ANALIZĂ: Parlamentul European, "supapa" democratică a instituţiilor europene

În acest context, obţinerea unor noi prerogative pentru a răspunde la "deficitul democratic" cu care se confruntă Uniunea Europeană reprezintă una dintre mizele alegerilor europene. Îndeplinirea acestui obiectiv întâmpină însă numeroase obstacole.

Pentru a convinge statele membre, care ezită să renunţe la o parte din prerogativele naţionale, în legătură cu legitimitatea sa, Parlamentul European trebuie să mizeze pe mobilizarea alegătorilor la scrutinul din 25 mai, în condiţiile în care participarea la alegerile europarlamentare este în scădere din 1979.

În ultimii cinci ani, Parlamentul European nu s-a remarcat doar prin votatarea a mii de rezoluţii în favoarea apărării drepturilor omului. Legislativul european a folosit în nenumărate cazuri puterea de codecizie acordată de Tratatul de la Lisabona şi a demonstrat astfel că nu doreşte să fie confundat cu un simplu birou de înregistrare a deciziilor luate de Comisie şi capitalele europene.

Astfel, fără aprobarea Parlamentul, Comisia Europeană, organul executiv al UE, nu poate funcţiona.

În plus, Parlamentul European are competenţe în aproximativ 85 de domenii, de la agricultură la politică energetică. Anul trecut, pentru prima oară, eurodeputaţii au modificat reforma Politicii Agricole Comune, unul dintre principalii piloni ai politicii europene.

Mai mult, membrii Parlamentului European au respins în 2012, cu o largă majoritate, acordul comercial asupra contrafacerii (ACTA), negociat cu discreţie mai mulţi ani de zeci de state şi de UE. Textul a fost considerat periculos pentru libertăţile individuale şi medicamentele generice.

- Monopolul Comisiei Europene

De asemenea, Parlamentul European a respins aproape în unanimitate proiectul Comisiei Europene vizând "simplificarea" legislaţiei pentru vânzarea seminţelor, contestat în egală măsură şi de industria de profil şi de ecologişti, care l-au considerat o ameninţare pentru biodiversitate.

Totodată, Parlamentul European a modificat legea europeană privind produsele din tutun, reglementând astfel vânzarea ţigărilor electronice. De asemenea, după o bătălie lungă cu statele membre, Parlamentul European a obţinut menţinerea programului de ajutor alimentar pentru cetăţenii defavorizaţi din Uniunea Europeană, în condiţiile în care unele ţări, printre care şi Germania, au susţinut anularea programului.

Bilanţul Parlamentului European rămâne însă contestat în cele mai sensibile dosare. Astfel, după luni de luptă, Parlamentul European a fost nevoit să cedeze în faţa statelor membre în legătură cu bugetul UE pentru perioada 2014-2020. Pentru prima oară în istoria UE, bugetul a fost redus considerabil, statele reuşind să-şi impună regimul de austeritate.

În plus, argumentele Parlamentului European în favoarea punerii în comun a unor părţi a datoriilor publice europene, au fost ignorate de state.

De fapt, o mare parte a politicii economice europene nu se află sub controlul Parlamentului European. Eurodeputaţii au fost doar simpli martori la înfiinţarea troicii creditorilor formată din Uniunea Europeană, Banca Central Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, care a impus reforme dure celor patru ţări (Grecia, Portugalia, Irlanda şi Cipru) ce au beneficiat de un program de ajutor financiar.

În anumite cazuri, eurodeputaţii au acceptat de bunăvoie să renunţe la controlul asupra Comisiei. Un astfel de caz a fost în 2011, când membrii Parlamentului European au aprobat pachetul de măsuri privind guvernanţa economică (aşa numitul "six-pack"), care oferă Comisiei Europene posibilitatea să sancţioneze statele cu un deficit excesiv, fără consultarea Parlamentului European.

În campania electorală, principalele partide reprezentate în Parlamentul European au pledat pentru competenţe parlamentare sporite, dar până acum nu sunt semne că apelul lor va fi auzit. Parlamentul European nu poate avea iniţiativă legislativă şi, în consecinţă, Comisia Europeană păstrează monopul în acest sens.