Analiză POLITICO: Rusia va pierde războiul energetic declanşat de Putin

Pe termen scurt, Putin va provoca, într-adevăr, daune economice ţărilor din Uniunea Europeană, acest lucru este inevitabil. Dar, pe termen lung, Rusia pur şi simplu nu poate câştiga acest război energetic. Manevra lui Putin nu va face decât să accelereze dispariţia sectorului energetic al ţării sale şi să precipite pierderea statutului său râvnit de superputere energetică globală, scrie Agathe Demarais, director de previziuni globale la Economist Intelligence Unit, într-un articol pentru POLITICO.

Transformarea energiei de către Rusia în armă are trei obiective. Primul, care era aplicabil atunci când conductele de gaz erau încă mai mult sau mai puţin deschise, a fost acela de a crea incertitudine şi de a împiedica ţările UE să se pregătească pentru ceea ce le aşteaptă.

Al doilea obiectiv a fost acela de a secătui economiile europene. Iar pe acest front, strategia Rusiei funcţionează, zona euro va înregistra probabil o recesiune anul viitor.

Între timp, al treilea obiectiv al lui Putin a fost să alimenteze diviziunile politice din Europa prin răspândirea ideii că sancţiunile cauzează criza energetică. Aceasta este, bineînţeles, o inversare a cauzei şi consecinţelor - decizia Rusiei de a invada Ucraina este cea care provoacă criza. Cu toate acestea, această naraţiune a căpătat o anumită tracţiune în UE.

Europa, într-o situaţie dificilă

Pe termen scurt, Europa se află într-o situaţie dificilă. O criză economică şi socială se intensifică, în timp ce preţurile ridicate la energie alimentează inflaţia şi o criză a costului vieţii, care ar putea dura doi sau trei ani. În plus, lucrurile ar putea deveni mult mai rele decât sunt acum. O iarnă deosebit de friguroasă ar creşte cererea de energie, agravând şi mai mult situaţia.

Situaţia ar putea deveni şi mai gravă în sezonul de iarnă 2023-2024, deoarece ţările europene au reuşit să îşi refacă stocurile de gaz în această vară, în timp ce gazul rusesc a fost mai mult sau mai puţin încă în flux. Cu toate acestea, este posibil ca statele europene să nu mai poată face acest lucru înainte de iarna viitoare.

În mod clar, nu se poate nega faptul că vremurile sunt grele pentru UE, dar ar putea exista o oarecare consolare în faptul că strategia lui Putin este menită să se întoarcă împotriva sa.

Şantajul Moscovei a convins, o dată pentru totdeauna, ţările UE că Moscova nu este un furnizor de energie de încredere. Ca urmare, Europa îşi dublează eforturile pentru a scăpa de dependenţa de hidrocarburile ruseşti, construind în ritm alert infrastructura de GNL pentru a stimula importurile din Statele Unite, Australia şi Qatar. Primele dintre numeroasele noi terminale de GNL se vor deschide în curând şi în Estonia, Letonia şi Finlanda, iar noi contracte de gaz sunt în curs de negociere pentru a stimula aprovizionarea - din Algeria sau Norvegia, de exemplu. De asemenea, blocul comunitar îşi accelerează planurile de dezvoltare a surselor de energie regenerabilă.

În aproximativ trei ani, Europa nu va mai avea nevoie de petrol şi gaze ruseşti

În doar două luni de acum încolo, UE va opri aproape toate importurile de petrol rusesc, lăsând companiile petroliere ruseşti să aibă nevoie de cumpărători alternativi pentru ţiţeiul rusesc. Acest lucru nu ar trebui să fie prea greu, deoarece cererea din partea Chinei, Indiei şi a altor câteva ţări emergente este încă ridicată. Cu toate acestea, aceste ţări nu vor fi un înlocuitor perfect pentru piaţa europeană - care era cel mai mare cumpărător de hidrocarburi al Rusiei - deoarece acestea se vor aştepta acum la reduceri mari ale preţului ţiţeiului rusesc.

În plus, SUA ar putea începe să impună sancţiuni secundare asupra exporturilor de petrol rusesc, ceea ce ar putea constrânge şi mai mult vânzările Rusiei.

Între timp, poziţia Kremlinului arată şi mai rău atunci când vine vorba de gaz. Rusia îşi exportă gazul prin conducte, care în prezent sunt poziţionate pentru a deservi Europa. Iar construcţia de noi conducte în locul acestora va necesita timp şi bani, ambele resurse fiind puţine.

Exportul de gaze prin conducte înseamnă, de asemenea, semnarea de noi contracte cu cumpărători dispuşi să cumpere. Şi aici, din nou, lucrurile par dificile pentru Moscova, deoarece China este în prezent singura ţară care ar putea absorbi mai mult gaz rusesc, dar Beijingul nu se grăbeşte.

Acest lucru nu este o surpriză. Creşterea cererii de gaz a Chinei a încetinit, iar Rusia a arătat, de asemenea, că nu este un furnizor de energie de încredere. Acesta este un lucru pe care liderii chinezi nu îl vor uita şi, în mod natural, vor căuta să evite să devină dependenţi de gazul rusesc.

Rusia îşi va pierde statutul de superputere energetică globală

Având în vedere toate acestea, nu este exagerat să spunem că lucrurile arată rău pentru sectorul energetic rusesc, care reprezintă o treime din economia ţării, aproximativ jumătate din veniturile sale fiscale şi aproximativ două treimi din exporturile sale. Cele mai recente previziuni ale Agenţiei Internaţionale pentru Energie (AIE) presupun acum că încasările anuale ale Rusiei din exporturile de energie vor scădea cu mai mult de jumătate până în 2030, până la 30 de miliarde de dolari, de la 75 de miliarde de dolari înainte de începerea războiului din Ucraina.

AIE consideră, de asemenea, că până în 2030, cota Rusiei din gazul comercializat la nivel mondial va scădea la doar 15%, faţă de 30% în 2021. Rezultatul final este crud pentru Moscova: În următorul deceniu, îşi va pierde statutul de superputere energetică globală, iar problemele Kremlinului nu se vor termina aici.

Din cauza sancţiunilor, companiile energetice ruseşti nu mai au acces la finanţare şi tehnologie occidentală. Pentru Kremlin, aceasta este o ameninţare existenţială. Rezervele actualelor sale câmpuri energetice se epuizează treptat şi, deşi are noi câmpuri în Arctica, dezvoltarea acestora va necesita sume uriaşe de bani şi tehnologie occidentală de top. Fără acces la niciuna dintre acestea, producţia de energie a Rusiei va scădea lent în următoarele decenii.

Împreună cu o scădere a cererii de combustibili fosili pe măsură ce lumea se îndreaptă spre surse regenerabile, toate acestea înseamnă că războiul energetic pe care Putin însuşi l-a început nu se poate termina decât prost pentru Rusia.