ANALIZĂ: Reformarea Comisiei Europene, una dintre principalele sarcini ale viitorului preşedinte

În limbajul obişnuit, Comisia Europeană a devenit "Bruxelles", o entitate supranaţională cu atribuţii greu de identificat - 68 la sută dintre francezi au afirmat, într-un sondaj, că nu cunosc numele preşedintelui Executivului european - şi denunţată de populişti ca fiind vinovată pentru toate eşecurile din Europa.

Contrar a ceea ce susţin detractorii săi, Comisia Europeană nu decide deloc. Executivul european propune, statele şi Parlamentul European dispun. "Este foarte uşor să-ţi atribui succesele la nivel naţional şi să-i impuţi eşecurile Comisiei", subliniază candidatul socialist Martin Schulz.

"Consecinţa este o neîncredere considerabilă a cetăţenilor în instituţiile Europei şi această pierdere de încredere este problema cea mai gravă cu care ne confruntăm", a atras atenţia preşedintele Parlamentului European.

Actualul preşedinte al Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, este într-o mare măsură vinovat de această situaţie, mai ales că a renunţat la prerogativele funcţiei sale, susţine, la rândul său, fostul premier belgian Guy Verhofstadt, candidatul liberalilor la conducerea Executivului european. "Eu i-am spus: Aveţi dreptul la iniţiativă, dar nu-l folosiţi. Telefonaţi mai întâi la Berlin şi la Paris şi, dacă nu primiţi undă verde, nu faceţi nimic", a explicat Verhofstadt.

"Jose Manuel Barroso mi-a povestit că se simte ca un controlor de trafic aerian într-un aeroport şi mi-a mărturisit că singura sa dorinţă este să evite o catastrofă. Eu cred că preşedintele Comisiei Europene trebuie să scrie planul de la decolare până la sosire şi nu doar să-l controleze", a apreciat social-democratul Martin Schulz.

Greşeala vine din sistemul de decizie impus de liderii europeni, care au diminuat rolul Comisiei Europene cu aprobarea preşedintelui său, a explicat Guy Verhofstadt.

- "Eliberarea" de sub capitalele europene, un obiectiv greu de atins

El consideră că metoda "interguvernamentală nu poate funcţiona cu o Comisie absentă şi un Consiliu al statelor incapabil să ajungă la un acord în legătură cu cele mai importante reforme care trebuie făcute la nivel european".

Pâna în prezent, desemnarea preşedintelui Comisiei Europene revenea liderilor europeni. Numit în 2004, Jose Manuel Barroso, în acel moment premier conservator al Portugaliei, a fost cea de-a doua alegere, dupa veto-ul Londrei faţă de Verhofstadt.

După 10 ani, datele s-au schimbat. Partidele politice europene au impus o competiţie între candidaţi. Cel care va fi ales va trebui să-şi asigure susţinerea majorităţii deputaţilor din noul Parlament European.

Candidaţii la preşedinţia Comisiei Europene insistă asupra necesităţii de a reforma instituţia. Toţi cunosc relaţiile dificile dintre Jose Manuel Barroso şi echipa sa de comisari şi consideră că acestea trebuie îndreptate de viitoarea echipă care va forma Executivul european.

"Avem nevoie de o Comisie care să nu mai joace în defensivă şi să-şi folosească puterea pentru a depune legi", a afirmat liberalul Guy Verhofstadt.

La rândul său, candidatul conservatorilor, fostul premier luxemburghez Jean-Claude Juncker, vrea să-i redea instituţiei rolul politic şi să concentreze acţiunea ei pe "problemele care necesită o acţiune comună".

Dacă va deveni preşedintele Comisiei Europene, el asigură că vrea să aleagă comisari "cu parcursuri impresionante în politica naţională şi europeană" şi intenţionează să-i respingă pe candidaţii propuşi de statele membre dacă nu răspund acestui profil.

Pe de altă parte, social-democratul Martin Schulz vrea "să-i implice şi pe cetăţeni", ceea ce impune o atenţie mai mare la preocupările lor şi "o reflecţie privind necesitatea de reglementare sau de dereglementare".

Viitorul preşedinte al Comisiei Europene va fi ales în baza unui acord între cele două mari familii dominante din Parlamentul European: conservatorii şi socialiştii. "Credibilitatea sa va depinde de capacitatea de a se elibera de capitale şi de a impune Consiliului şi Parlamentului să se poziţioneze în legătură cu iniţiativele sale", avertizează Daniel Cohn-Bendit, care a fost eurodeputat timp de 20 de ani.