Analiză: Şapte obstacole cheie către o redresare economică după criza Covid-19

Un prim obstacol este cursa pentru vaccinare. Riscurile de execuţie rămân un diferenţiator cheie între ţări, deoarece ritmul campaniilor de vaccinare este cel care va determina recuperarea treptată a economiei şi va menţine diferenţele la niveluri ridicate. Statisticile arată că dacă ne raportăm la ritmul actual de vaccinare, SUA şi Marea Britanie vor atinge imunitatea de turmă în luna mai. Europa în schimb ar trebui să îşi poată vaccina populaţia vulnerabilă până la vară însă, în ritmul actual, este puţin probabil ca imunitatea să fie atinsă înainte de toamnă. Pe de altă parte, majoritatea ţărilor accelerează ritmul de vaccinare pentru a atinge imunitatea populaţiei în timpul verii.

Economiile în exces vor continua să se situeze la finalul anului 2021 peste nivelurile înregistrate înaintea crizei, cu aproximativ 40% mai mult. Într-un scenariu relativ optimist, anul acesta, excesul de economii provenit de la gospodării va oferi un impuls cheltuielilor consumatorilor în valoare de + 1,5% din PIB în Europa şi mai mult de + 3% în S.U.A. Dacă în piaţă va creşte sentimentul de încredere, o sumă aproximativ egală poate fi considerată în plus pentru investiţii şi consum extern. Analiza relatează că aproximativ 163 de miliarde de euro ar putea fi relocaţi în consumul privat în zona euro, mai exact 30% din excesul de economii. Cu toate acestea, în S.U.A. se previzionează ca 50% din excesul actual va fi cheltuit în 2021, deoarece relaxarea restricţiilor şi impulsurile fiscale ar trebui să stimuleze efectul de încredere. În ceea ce priveşte rata de economii a gospodăriilor din S.U.A., aceasta ar trebui să revină la finalul anului 2021 la un nivel normal, de aproximativ 7% din veniturile disponibile brute.

Chiar şi în aceste condiţii, eliminarea treptată a mecanismelor de asistenţă din partea guvernelor nu este un joc cu sumă nulă, iar riscul de greşeli de natură politică rămâne încă ridicat. După tot efortul de diminuare a efectelor crizei din 2020, politica fiscală se va adapta contextului economiei naţionale de acum. Acum, acest consens oferă deja loc unor perspective politice eterogene. În China, drumul către o normalizare a politicilor a început deja, obiectivele oficiale implicând o retragere clară a sprijinului politic. Chiar şi în aceste condiţii, dacă este necesar, va fi menţinută o oarecare flexibilitate pentru a gestiona riscul de credit. Nivelul consumului va creşte foarte mult datorită stimulilor fiscali de 1,9 miliarde USD (9% din PIB) şi a noului plan gigantic de infrastructură. Răspunsul fiscal venit din partea Uniunii Europene păleşte în comparaţie cu stimulentele oferite de S.U.A.: fondul Next Generation (NGEU) va da o mână de ajutor începând cu a doua jumatate a anului 2021. Impactul asupra creşterii economice (aproximativ + 1,5pp până în 2025) ar trebui să se dovedească a fi unul moderat şi cu apariţie lentă dată fiind concentrarea sa pe ofertă (2/3 din subvenţiile de 313 miliarde euro vor fi utilizate pentru investiţii) şi pe acoperirea plăţilor deja amânate. Va fi dificil să se poată opera o eliminare progresivă a schemelor de păstrare a locurilor de muncă, a transferurilor către sectoarele cele mai afectate şi a garanţiilor publice de credit, fără a aduce dificultăţi companiilor nefinanciare.

Planul Preşedintelui S.U.A., Joe Biden, „Build Back Better” (cu potenţial de 2,3 miliarde USD), fondul Next Generation de 725 miliarde euro şi planul de infrastructură al Chinei în valoare totală de peste 1,5 miliarde USD vor contribui până în 2025 la susţinerea cererii şi a potenţialului de creştere al economiei globale pe termen mediu. Cu toate acestea, efectele de investiţii în comparaţie cu efectele de excludere asupra investiţiilor nu sunt încă rezolvate. Succesul depinde de capacitatea guvernelor de a stimula sectorul privat şi de a direcţiona excesul de economii către proiecte productive. În S.U.A , Germania, Franţa şi Marea Britanie poate fi observat un impact pozitiv al excesului de economii asupra investiţiilor. Pe viitor însă, o mare parte din acestea vor depinde de politicile fiscale şi de condiţiile de finanţare.

Se preconizează că blocajele din lanţul global de aprovizionare ar trebui să împingă comerţul global către recesiune în trimestrul doi al acestui an. Acesta va înregistra o creştere de 7,9% în 2021 în termeni de volum, dar excluzând efectele pozitive de reportare din 2020 se va situa la + 5,4%. Mai mult decât atât, se preconizează o încetinire temporară în al doilea trimestru al anului 2021 din cauza întreruperii predominante a lanţului de aprovizionare. Pe parcursul anului 2021 impactul întreruperilor lanţului de aprovizionare îşi va pune amprenta asupra creşterii comerţului global printr-o scădere de -1,7pp. În plus, comerţul cu servicii va rămâne afectat de redeschiderea întârziată a sectoarelor afectate de restricţiile Covid-19 şi de barierele continue în calea călătoriilor transfrontaliere.

Este posibil ca o creştere temporară a inflaţiei să fie determinată de efectele temporare de bază, din cauza dinamicii reduse a cererii. Aceasta ar resimţi efectul excesului de economii de la gospodării şi companii non-financiare, ce acţionează ca o barieră în calea banilor. Toate acestea vor influenta capacitatea de stabilire a preţurilor companiilor, care va rămâne probabil în continuare limitată. Băncile centrale nu vor implementa o schimbare de politică ca reacţie la depăşirea temporară a inflaţiei în S.U.A. (3,5% ) până la jumătatea anului 2021.

Getiunea activelor/investiţiilor riscante funcţionează pe baza presupunerii că ceea ce îi este favorabil - politica monetară neconvenţională şi risipa fiscală - este neapărat bun şi pentru economia reală, validandu-i în cele din urmă optimismul. Deocamdată, este o divergenţă în creştere între preţurile activelor şi valoarea lor de bază. Astfel, nu va exista un final al politicilor de expansiune monetară şi încurajare a consumului. Amplificată de diverse tehnici de gestionare a investiţiilor (fonduri ETF, paritate de risc) care pun alocarea activelor pe pilot automat, această divergenţă este o vulnerabilitate. Escaladarea tensiunilor geopolitice dintre SUA şi China, creşterea inflaţiei sau impulsurile naţionaliste care prevalează asupra binelui comun în Europa sunt factori declanşatori exogeni care ar conduce către o inversare a binomului preţ-valoare intrinsecă. Aşa cum arată creşterea tranzacţiilor cu opţiuni şi a celor în marjă, investiţiile cu efect de levier sau pe datorie sunt omniprezente, la fel şi confuzia cu privire la lichiditate: în special pe pieţele de capital, viteza banilor (fluxul de lichiditate) este mult mai volatilă decât cantitatea sa. În prezenţa efectului de levier şi a tranzacţionării excesive, asumarea riscurilor este predispusă la excese, lichidări forţate şi / sau neplată.

În Europa emergentă, în ansamblu, este preconizată o creştere anuală a PIB-ului real de + 3,7% în 2021 (de la -2,7% în 2020), urmată de o creştere de + 3,4% în 2022. Din cauza valului trei al pandemiei care este deja în curs de desfăşurare, în special în Europa Centrală, restricţiile au fost ridicate la niveluri relativ stricte în principalele economii spre sfârşitul primului trimestru al anului 2021, cu excepţia Rusiei. Întrucât progresul în ceea ce priveşte vaccinarea este lent, măsurile de blocare vor fi relaxate treptat în cursul celui de-al doilea trimestru, împingând recuperarea sectoarelor de servicii afectate de pandemie până în a doua jumatate a anului 2021.

„Creşterea PIB-ului de 3,8% estimată de Comisia Europeană pentru România în 2021 are aferentă şi o inflaţie de 2,6%, cu o evoluţie mai lină în 2022 la 2,4%. Cum se întâmplă de obicei, prognoza de creştere pe care Guvernul o are în vedere este superioară (+4,3%) însă, de această dată, chiar şi FMI pare mult mai optimist avansând recent o predicţie de +6% cu o inflaţie augmentată la 2.8%. Atingerea acestor obiective de creştere economică depinde desigur de eficienţa şi rapiditatea campaniei de vaccinare care pare să fi încetinit după entuziasmul de la început. Proiecţiile BNR pentru Indicele Preţurilor de Consum se află de asemenea în jurul nivelului de 3% cu o marja de eroare semnificativă. O uşoară creştere a inflaţiei - susţinută acum de creşterea preţurilor la combustibili, energie electrică şi gaze naturale - nu ar fi neaparat un lucru rău pentru economie dacă nu se îndepărtează semnificativ şi pe o perioadă îndelungată de ţinta pe termen lung de 2.5%. Mai puţin favorabilă este revenirea deficitului de cont curent spre nivelurile anterioare crizei pandemice în condiţiile unui deficit bugetar deja aflat la un nivel foarte ridicat de aproape 10% din PIB în 2020. Chiar şi în condiţiile ajustării acestui deficit spre ţinta de 7-7.5% propusă pentru sfârşitul acestui an, invocarea inflaţiei ca şi mobil pentru finanţarea unor datorii în creştere nu este un obiectiv sustenabil. România nu îşi poate permite mult timp un deficit bugetar peste 3-4%, inflaţie excedentară mediei europene şi o monedă în depreciere continuă în perspectiva aderarii la Uniunea Economică şi Monetară.” , a declarat Mihai Chipirliu, CFA – Risk Director Euler Hermes România.

Cu toate acestea, perspectivele pentru sectorul industrial sunt destul de bune. Întreruperile ocazionale ale lanţului de aprovizionare vor mai pune mici piedici in calea recuperării, dar fără a afecta cu adevărat performanţa pe tot parcursul anului. Între timp, politicile monetare şi fiscale vor continua să sprijine majoritatea economiilor în următorii doi ani. Cu toate acestea, Ucraina şi Rusia au început deja un ciclu de înăsprire monetară deoarece inflaţia a depăşit obiectivele băncii centrale. Nu se poate spune acelaşi lucru şi pentru Turcia care l-a demis pe guvernatorul băncii centrale în martie după şase luni de creşteri corespunzătoare ale ratei dobânzii. Turcia va reveni cel mai probabil la stilul său politic neortodox, care ar putea duce economia pentru a doua oară aproape de următoarea criză valutară.

De asemenea, Ungaria, România şi, într-o măsură mai mică, Polonia şi Cehia, se vor confrunta cu presiuni inflaţioniste crescute în următorii doi ani, chiar dacă o creştere a ratei şomajului ar modera creşterea salariilor şi ar atenua aceste presiuni cel puţin în 2021. Marja de oscilaţie a politicii fiscale este diversă pe fondul creşterii nivelului datoriei publice. Cehia şi Polonia îşi stimulează cel mai mult economiile, în timp ce datoria publică crescută în Croaţia, Ungaria, România şi Ucraina necesită o monitorizare atentă.