ANALIZĂ: UE se teme de o contagiune în cazul în care Scoţia obţine independenţa

Săptămâna trecută, un purtător de cuvânt al Comisiei Europene a refuzat să comenteze ultimele sondaje care prezintă susţinătorii şi oponenţii independenţei Scoţiei aproape la egalitate, precizând că este vorba despre "afaceri interne".

Dar preşedintele CE, Jose Manuel Barroso, şi-a atras criticile susţinătorilor independenţei în februarie, când a declarat că ar fi "extrem de dificil, chiar imposibil" ca Scoţia independentă să adere la UE.

"Ar fi desigur foarte dificil să obţinem acordul tuturor celorlalte state membre UE pentru a accepta o nouă ţară venind dintr-un alt stat membru", a afirmat el.

Barroso a citat Spania, care se confruntă cu revendicări separatiste şi refuză să recunoască Kosovo. "Într-un fel este o situaţie similară, pentru că este vorba despre un stat nou", a adăugat el.

Separatiştii scoţieni au criticat aceste afirmaţii argumentând că referendumul lor, consimţit de Londra, este diferit de proclamarea unilaterală a independenţei Kosovo, contestată de Serbia.

Promisiunea unei probleme instituţionale pentru Bruxelles a determinat anumiţi lideri să facă declaraţii în special politice, subliniază Nicola McEwen, profesor la Centrul scoţian pentru schimbare constituţională.

"Este cu adevărat o situaţie dificilă pentru Uniunea Europeană", notează la rândul său Pablo Calderon Martinez, responsabil cu Studiile europene la King's College din Londra.

UE, care se confruntă deja cu o economie în criză şi un şomaj ridicat, în special în rândul tinerilor, ar vrea să evite discuţia care se anunţă furtunoasă cu privire la modalitatea în care ar trebui tratată o Scoţie independentă, proeuropeană. Cu atât mai mult cu cât în est, acţiunile Rusiei în Ucraina îngrijorează ţările baltice cu o importantă minoritate rusofonă, care ar putea cere mai multă autonomie.

"Nimeni nu vrea să fie nevoit să rezolve această problemă în timp ce există crize în Ucraina, în Orientul Mijlociu, în Irak", remarcă Montserrat Guibernau, profesor de ştiinţe politice la Queen Mary University din Londra.

Un lucru este sigur: "Un nou stat independent ar deveni, din cauza independenţei sale, un stat în exteriorul Uniunii Europene", a afirmat încă din 2013 preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, întrebat atunci despre Catalonia.

Acesta ar trebui să ceară aderarea la UE, "conform procedurilor de aderare cunoscute", ceea ce ar putea dura până în 2020, potrivit experţilor. "În orice caz, aceasta ar fi supusă ratificării de toate statele membre", a continuat el.

Catalanii, care au manifestat în număr mare pentru independenţă la Barcelona, dar şi bascii urmăresc cu atenţie referendumul, în timp ce Madridul refuză să ia în considerare o independenţă a acestor regiuni. "Spaniolii, şi probabil şi francezii, vor face probabil tot ce pot pentru a bloca existenţa Scoţiei în UE pentru a descuraja Catalonia", a apreciat Calderon Martinez.

Chiar şi ministrul german al Afacerilor Externe, Frank-Walter Steinmeier, a declarat că preferă să îşi "imagineze că Marea Britanie rămâne unită".

"Nu mi-aş putea imagina un scenariu în care Scoţia ar fi singura ţară din Europa exclusă", notează McEwen. Separatiştii scoţieni speră să obţină o modificare a tratatelor, ceea ce le-ar permite să rămână în UE înaintea independenţei oficiale, prevăzută la începutul lui 2016.

Unii experţi citează exemplul Germaniei de Est după reunificare, apreciind că după discuţii iniţial dificile, o aderare ar putea fi luată în considerare în doi sau trei ani.

În opinia lui McEwen, Bruxellesul are interes să iasă cu bine din această situaţie. "Acesta ar putea deveni un subiect de mândrie pentru UE, pentru că nu întotdeauna diferendele teritoriale se soluţionează astfel".