ANALIZĂ: Victoria lui Abdel Fattah el-Sisi în alegerile din Egipt consacră puterea armatei

Această victorie nu reprezintă o surpriză, într-o ţară în care orice voce disidentă este reprimată, iar opozanţii sunt decimaţi, încarceraţi sau ajung în faţa justiţiei, comentează AFP.

Susţinătorii lui Morsi au fost primele victime ale reprimării implacabile a autorităţilor instalate la putere de către el-Sisi, care s-a soldat cu peste 1.400 de morţi şi aproximativ 15.000 de arestări. Mişcările tineretului progresist se află, de-acum, în vizorul forţelor de ordine şi justiţiei, care a interzis principala organizaţie a acestora.

După trei ani de la revolta care a condus la înlăturarea de la putere a lui Hosni Mubarak, activişti pentru drepturile omului acuză autorităţile că exercită, începând din iulie 2013, o putere şi mai autoritaristă decât cea lui Mubarak.

Iar scorul mareşalului în retragere - singurul om de forţă capabil să aducă stabilitatea şi să redreseze economia aflată în ruină, în opinia susţinătorilor săi - "ne aduce la o configurare pe care speram să nu o mai vedem după revoluţiile arabe din 2011", apreciază Karim Bitar, director pentru cercetare la Institutul pentru Relaţii Internaţionale şi Strategice.

"Puţini oameni şi-ar fi imaginat, la îndepărtarea lui Mubarak, că, trei ani mai târziu, un mareşal cu ochelari de soare, un nou faraon, va fi ales cu 96%, fără ca măcar să fi prezentat un program sau să fi făcut campanie", continuă acest specialist în Orientul Mijlociu.

Însă acest scor rămâne suspendat de participarea la vot, pe care autorităţile au vrut să o relanseze adăugând a treia zi de votare în ultimul moment.

După această mişcare, considerată un cec în alb pentru fraude de către criticii lui el-Sisi, un membru al Comisiei electorale a declarat pentru ziarul guvernamental Al-Ahram că "aproximativ" 25 de milioane de alegători s-au prezentat la urne dintre cei 54 de milioane de înscrişi pe liste, şi că acest număr este susceptibil să crească şi să se apropie de 50%.

Potrivit unor date neoficiale, colectate de către presa guvernamentală din 88,6% din secţiile de votare, el-Sisi a obţinut cel puţin 21 de milioane de sufragii, în timp ce adversarul său, liderul de stânga Hamdeen Sabbahi, a obţinut între 600.000 şi 700.000 de voturi. Datele ar arăta că au fost înregistrate cel puţin trei milioane de buletine nule.

Un cercetător de la Centrul American Saban, Shadi Hamid, scrie că, imediat, "nu avem niciun mijloc să verificăm datele Guvernului. Nu există nicio numărătoare paralelă şi nici suficienţi observatori internaţionali".

El-Sisi, care reclamă o susţinere populară masivă, a cerut cel puţin "45 de milioane" de voturi, sperând să depăşească rata prezenţei la urne de 52% înregistrată în 2012, atunci când candidatul mişcării Fraţii Musulmani, Mohamed Morsi, obţinea funcţia supremă în stat.

- "Campania media nu a fost suficientă"

Coaliţia pro-Morsi, care a îndemnat la boicotarea votului, şi-a exprimat satisfacţia faţă de faptul că a obţinut "victoria în bătălia cu secţiile de votare goale", considerând că este vorba despre "eşecul loviturii de stat militare" de la 3 iulie.

Presa, care-l susţine unanim pe el-Sisi şi care-i critică extrem de dur pe membrii confreriei, declaraţi "terorişti", s-a lansat într-o adevărată întrecere în a îndemna la vot, într-o ţară obişnuită cu un nivel slab de participare în alegeri.

Bitar notează că "presa oficială a contribuit la crearea legendei lui el-Sisi de om providenţial, dar această campanie media nu a fost suficientă pentru mobilizarea maselor", privându-l de "plebiscitul la care spera".

Oprganizaţia pentru apărarea drepturilor omului Human Rights Watch (HRW) subliniază, în plus, asupra "atmosferei de reprimare care subminează imparţialitatea acestor alegeri", evocând "miile de arestări ale opozanţilor, islamişti şi laici, care au închis speranţa politică şi au privat scrutinul de orice semnificaţie".

În contextul în care rezultatele oficiale urmează să fie anunţate în câteva zile, mii de susţinători ai lui el-Sisi au cântat şi dansat, în noaptea de miercuri spre joi, pe străzile capitalei, în special în Piaţa Tahrir, simbolul revoltei. La lumina focurilor de artificii, ei agitau postere uriaşe ale mareşalului în retragere, la fel ca cele care acoperă zidurile în întreaga ţară de când acesta l-a destituit pe Morsi, la 3 iulie 2013.