Situaţia este de-a dreptul dramatică. Majoritatea nu au toaletă în apropierea „locuinţei”, fără a mai aduce în discuţie facilităţi precum apa curentă. De asemenea, cei care lucrează nu îşi permit să lipsească de la locul de muncă, riscând să lase întreaga familie flămândă.
Astfel, distanţarea socială ar putea funcţiona pentru clasele sociale de mijloc şi superioare din India, însă nu au nicio şansă de a fi aplicate în cele mai sărace zone. Cele 74 de milioane de persoane care trăiesc în mahalalele ţării – a şasea parte din populaţie – nu vor putea face faţă normelor din punct de vedere fizic şi economic.
„Străzile sunt atât de înguste încât, atunci când două persoane se intersectează, umerii lor se ating. Toţi mergem la o toaletă comună, în aer liber. Practic, trăim împreună. Dacă unul dintre noi se îmbolnăveşte, ştim deja ce ne aşteaptă.”
Apa este unul dintre principalele motive pentru care oamenii săraci au nevoie să plece de acasă în fiecare zi. Fără duşuri sau băi în case, deseori un singur robinet comunal este unica sursă de apă. De exemplu, în Dharavi, în Mumbai, există o singură toaletă la aproape 1.500 de rezidenţi, potrivit unui studiu CFS recent – iar 78% din toaletele comunitare din mahalalele din Mumbai nu au o sursă de apă, potrivit sondajului din 2019 al Corporaţiei Municipale Mumbai.