Angela Cristea, şefa Reprezentanţei CE în România, despre cele 5 scenarii privind viitorul UE: Comisarul european Corina Creţu va veni la mijlocul lunii şi va începe o serie de consultări

Şefa Reprezentanţei Comisiei Europene (CE) în România, Angela Cristea, a explicat într-un interviu acordat MEDIAFAX, ce presupune fiecare dintre cele cinci scenarii propuse de preşedintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, pentru viitorul UE şi de ce este importantă decizia pe care o va lua ţara noastră. Aceasta spune că în urma consultării publice, România, ţară care s-a urcat din mers în trenul comunitar, fără să poate să decidă traseul acestuia, poate acum pentru prima oară să aleagă viitorul parcurs al UE. Miza este extrem de mare: de a rămâne în aceeaşi barcă toate cele 27 de state membre.

Cristea vorbeşte despre negocierile dificile pe care CE le va avea cu Marea Britanie pentru desprinderea acesteia din UE şi că, abia atunci vor începe să apară informaţii concrete despre ce înseamnă să ieşi din UE şi care sunt consecinţele.

Reporter: Ce presupun cele cinci direcţii propuse de Jean Claude Juncker pentru reformarea UE?

Angela Cristea: Pe 1 martie, preşedintele UE a suspus unei dezbateri publice, unei consultări publice la nivelul întregii UE opţiunile pe care Comisia Europeană (CE) le vede acum pentru viitoarea evoluţie a UE pentru numai 27 de state membre (sm), adică după ieşirea Marii Britanii, în orizontul de timp 2025. S-au ales acele scenarii în care nu este nevoie de schimbarea tratatelor UE. Fiindcă se spune că redeschiderea tratatelor ar însemna redeschiderea Cutiei Pandorei. Odată ce totul se repune pe masă, este foarte greu să reîncepi să reconstruieşti UE. Din acest punct de vedere nu este un moment T zero, aşa cum unii l-ar putea interpreta, este însă totodată un moment extreme de important, mai ales pentru state membre ca România, care au aderat, dacă vreţi, la un tren în mişcare. Au urcat într-un tren în mişcare şi atunci se ştia deja care este parcursul acestui tren şi nu puteai ca pasager să mai schimbi foarte mult. Acum, practic, cu aceste cinci scenarii România poate să fie parte a procesului în care se decide parcursul viitor al UE. Este prima dată în istoria de stat membru când are această şansă.

Vorbim deci despre cinci scenarii. Am încercat să le dau şi un nume. Primul scenariu este cel în care continuăm de unde sunt acum. Deci mergem pe cele zece priorităţi ale Comisiei Juncker, pe mandatele pe care le avem de la sm şi încercăm să facem cât mai mult pe toate aceste zece priorităţi. Al doilea scenariu este acela pe care ne concentrăm pe acea realizare a UE, pe care nimeni nu o pune sub semnul întrebării, şi anume piaţa unică. Toată lumea este de acord că piaţa unică este cea mai mare realizare şi, dacă vorbim despre România, aici românii au simţit-o foarte bine şi au profitat foarte bine, mai ales de una dintre cele patru libertăţi, dar nu numai de aceasta. Au profitat, şi anume, de libertatea de mişcare a persoanelor şi a lucrătorilor. De aceea avem câteva milioane de români care au hotărât să se stabilească, să lucreze, să-şi caute un loc de muncă în alt sm. Acest al doilea scenariu implică o reducere masivă de implicare a UE în alte domenii în afară de piaţa unică. Deci s-ar putea vorbi chiar de o repatriere a competenţelor care acum sunt la nivelul UE, către sm. Sau o îngheţare a integrării europene pe celelalte domenii, la momentul în care suntem acum.

Rep: În cazul acestui scenariu, care ar fi celelalte domenii care ar urma să fie îngheţate?

AC: Cam tot ceea ce nu este piaţă unică. Haideţi să ne uităm la cele zece priorităţi: uniunea energetică, apărarea comună, un sistem comun de migraţie etc. Toate aceste domenii care totuşi sunt domenii în care avem o situaţie de criză şi în care UE este sub o presiune extraordinară mai ales din partea cetăţenilor, pentru a face mai mult. De altfel, o alegere care va trebui să fie făcută este, pe de o parte, între alegerile şi aşteptările cetăţenilor şi mandatul pe care îl dau CE sm. Aici CE se regăseşte de multe ori într-o situaţie nefericită, în care cetăţeanul spune de ce nu faci mai mult pentru a mă apăra, iar sm spune, ai grijă CE că încă nu ţi-am dat mandat în acest domeniu. Şi atunci sperăm că aceste cinci scenarii reprezintă o oportunitate inclusiv pentru un dialog între cetăţeni şi reprezentanţii lor în sm, astfel încât mesajul care vine către instituţiile europene să fie unul cât mai unitar astfel încât CE să primească un mandat concret şi să poată răspundă şi acestor aşteptări. Fiindcă asta se leagă şi de populism. Atunci când oamenii sunt dezamăgiţi se uită la alternative.

Al treilea scenariu este cel de mijloc, căruia i-am spus “mai mult sau mai puţin”. Adică fiecare sm poate să facă mai mult sau mai puţin la nivelul UE, adică să se implice în funcţie de interesele sale naţionale, într-o integrare mai profundă sau mai puţin profundă, pe anumite politici europene. Ne putem închipui un sistem în care un număr de sm, de exemplu, hotărăsc să continue integrarea în domeniul apărării commune. Alt grup de sm vor să continue o colaborare aprofundată în domeniul justiţiei sociale, acel pilon social al creşterii economice. Pentru că vorbim foarte mult şi despre impactul globalizării, ce s-a întâmplat cu aceste milioane de oameni care s-au simţit uitaţi de politicile publice şi care s-au îndreptat, poate legitim, către partide mai degrabă populiste. Deci sunt subiecte pe care sm îşi doresc să lucreze mai îndeaproape împreună şi să cedeze, poate, o parte din suveranitate înspre instituţiile europene, dar nu toate sm se pun de acord pe aceleaşi subiecte. Şi atunci, această variantă de “mai mult sau mai puţin” ar crea un fel de Europa a la carte, cu un meniu, în care în funcţie de interesele naţionale începi să găseşti aliaţi între celelalte sm pentru a aprofunda integrarea europeană într-un anumit domeniu. Al patrulea scenariu, există o vorbă care spune “puţin înseamnă mai mult”, adică să facem mult mai puţin, dar mult mai bine. Este o extensie de la cel de-al doilea scenariu, care definea ce înseamnă mai puţin, numai piaţa unică, acesta spune nu, ar putea să fie şi alte domenii în care să fim pregătiţi cu toţii să facem mai mult, dar haide să vedem care sunt acele domenii. Această variantă are avantajul că odată ce sm s-ar pune de acord, am concentra toate resursele pe un număr limitat de priorităţi şi atunci impactul ar fi mult mai mare. Însă are dezavantajul că va fi, cred, o negociere foarte dificilă între sm, nu atât să se pună de acord pe acele domenii prioritate, ci mai ales pe cele la care ar trebui să renunţe. Mai ales că situaţia este diferită în sm, interesele sunt diferite. Dar va fi foarte interesant dacă această opţiune va intra în configuraţia finală. Şi ultima variantă, care a fost întotdeauna parte a idealului construcţiei europene este cea care duce mai mult către o variantă federalistă, adică cu toţii facem mai mult, în mai multe domenii. Adică ne ducem cu integrarea europeană la generaţia următoare de politici europene. Ea sună bine şi cei care o susţin au argumente foarte puternice, dar dacă suntem realişti şi ne uităm la semnalele pe care le-am primit în ultimii ani, mai ales în urma crizei, observăm că apetitul este destul de redus la nivelul tuturor sm. Dar cine ştie, poate atunci când se pune în dezbatere se va alege varianta acesta. Ar însemna că sm, care sunt acţionarii UE, ca să spunem aşa, vor acorda şi mai mult mandate, în limitele tratatelor existente pentru a găsi soluţii la nivel european, mai degrabă decât fiecare stat la nivelul său.

Rep: Deoarece cunoaşteţi foarte bine situaţia din România, inclusiv mediul de afaceri, care credeţi că ar fi variantele optime pentru ţara noastră? Către ce ar trebui să ne îndreptăm atenţia?

AC: Nu voi spune care este părerea mea personală pentru că nu contează părerea mea şi, aproape, nu contează părerea instituţională a CE. Dacă vroiam să ne facem foarte clară opţiunea veneam cu o singură variantă. Ori acesta este momentul cel mai bun pentru a asculta toţi cetăţenii UE, inclusiv mediul de afaceri fiindcă nu întotdeauna trag în aceeaşi direcţie. Sunt interese diferite şi, atunci, trag în direcţii diferite, iar prezentarea celor cinci scenarii reprezintă invitaţia CE către toţi să discute unii cu alţii şi să ajungă la un consens. Şi tocmai, de aceea, cele cinci scenarii nu se exclud. Se prea poate ca ceea ce se cheamă înţelepciunea colectivă la nivelul a 500 de milioane de cetăţeni să iasă cu ceva mult mai bun. O combinaţie dintre cele cinci scenarii. Miza este extrem de mare: de a rămâne în aceeaşi barcă toate cele 27 de sm. Am pierdut deja un sm. Este o mare pierdere pentru Europa şi vrem să fie ultima pierdere.

Rep: Fiindcă sunt semnale că şi alte state şi-ar dori să părăsească UE.

AC: S-a creat un precedent, s-a creat o alternativă şi este absolut legitim ca oamenii să-şi pună întrebarea cum ar fi dacă şi noi am ieşi din UE? Sigur că unele elemente de răspuns la această întrebare vor veni din negocierile cu Marea Britanie, care se anunţă destul de dificile şi asta este bine pentru că vor aduce conţinut. S-a aflat deja că parte din campania din Marea Britanie s-a bazat şi pe informaţii false, care au avut totuşi un impact foarte mare. Unii cetăţeni au ales răspunsul la întrebarea de la referendum, în funcţie de aceste informaţii. Şi atunci, cred că este bine că, pe perioada negocierilor, vor începe să apară informaţii concrete despre ce înseamnă să ieşi din UE. Fiindcă nimeni nu ştie. Nu s-a mai întâmplat asta.

Rep: Mulţi dintre politicieni îşi doresc să nu mai fie întrebaţi de CE de ce au luat anumite decizii şi de ce nu s-a respectat legislaţia europeană. Pentru ei ieşirea din UE este o opţiune.

AC: Responsabilitatea politicienilor este în primul rând către proprii cetăţeni şi apoi către Bruxelles. Că uneori se prezintă altfel lucrurile, înţelegem cu toţi de ce. Însă, în primul rând, este responsabilitate către cei care ţi-au dat votul şi pentru ce ţi l-au dat. De aceea ataşamentul la un set de valori clare pe care ţi-l oferă UE este foarte util. Pentru că este un set de repere în momente care par tulburi, în care nu mai ştii ce este fals sau adevărat, ce e bine şi ce e rău.

Rep: Cum se vor colecta aceste informaţii? Vor fi consultaţi şi cetăţenii? Fiindcă unii reprezentanţi ai mediului de afaceri consideră că anumite decizii ar trebui să se ia exclusiv la Bruxelles, ceea ce de multe ori nu convine clasei politice.

AC: Pe de o parte invităm sm să lanseze aceste consultări publice. Pe de altă parte şi noi o vom face. Comisarul european, Corina Creţu, a anunţat deja că va veni la mijlocul lunii martie şi va începe o serie de consultări, inclusiv pe cele cinci scenarii pentru a lua pulsul diverselor grupuri de interes din România. Iar noi vom avea grijă ca toate semnalele pe care le primim să le transmitem mai departe spre cabinetul preşedintelui Juncker. Acolo se va ştii tot ceea ce se va exprima public sau nepublic pe aceste cinci scenarii. Cum va decide însă sm să se poziţioneze, prin reprezentanţii săi, asta desigur intră în competenţele sm. Cunoaştem însă că, în lunile următoare CE va veni cu nişte documente care prezintă scenarii pe domenii specifice, cum ar fi domeniul apărării, financiar, al pilonului social, al globalizării etc. Vom alimenta această consultare publică. În septembrie, preşedintele UE va avea discursul asupra stării UE în care s-ar putea deja CE să se poziţioneze pe un scenariu sau o combinaţie de scenarii şi în funcţie de informaţiile care ne vin din consultarea publică la nivelul UE. După care, în decembrie va fi întâlnirea la nivel înalt a şefilor de stat şi de guvern şi unde este posibil ca aceştia să dea un semnal politic foarte clar şi începem să rostogolim scenariul care începe să aibă câştig de cauză astfel încât în campania electorală pentru Parlamentul European din 2019 lucrurile acestea să devină subiecte pentru diferite partide politice. Şi cine va fi atunci la preşedinţia UE, în prima jumătate a lui 2019? România.

Rep: La nivel european se intuieşte modul în care se vor forma grupurile pe cele cinci propuneri. Sunt interese comune. Ţările din est au anumite interese, cele din vest se vor direcţiona către alte interese.

AC: Depinde de politici, de domenii. Nu întotdeauna gruparea este geografică sau determinată de istoria politică recentă. Ci de interese economice asumate de politic. Şi atunci este important ca această discuţie să aibă loc între aceşti actori foarte importanţi.

Citeşte şi: ANSVSA: Încă trei focare de gripă aviară au fost confirmate

Citeşte şi: Vlad Voiculescu, fostul ministru al Sănătăţii, REVOLTAT de respingerea OUG Guvernului Cioloş privind depolitizarea managementului din spitale: Mi-e ruşine de Senatul ţării mele

Citeşte şi: Sevil Shhaideh, ministru al Dezvoltării şi Fondurilor Europene: Ne-am asumat 5,2 miliarde de euro din fonduri europene până la sfârşitul anului

Citeşte şi: Primarul din Brebu, care urma să plece din bani publici în Las Vegas, S-A RĂZGÂNDIT: Nu mai plec, oamenii au o gândire comunistă