Angela Merkel, laureată a Premiului Charlemagne 2008, pentru contribuţia la adoptarea Tratatului UE

Publicat: 01 05. 2008, 17:59
Actualizat: 06 11. 2012, 08:53

"Împreună am reînnoit bazele Uniunii Europene. Vrem să scoatem UE din paralizie înainte de alegerile (europene) din 2009. Sper că vom reuşi", a declarat Merkel, în vârstă de 53 de ani, în faţa a numeroase personalităţi politice europene.

Doisprezece state membre au ratificat până în prezent Tratatul de la Lisabona, adoptat în octombrie 2007, în scopul de a ameliora funcţionarea instituţiilor într-o Europă extinsă. Există însă cotinuare indecişi, ca irlandezii, care trebuie să se pronunţe la 12 iunie prin referendum.

"Cel mai important este că înţelegem această recompensă aşa cum voia fondatorul său, respectiv ca pe un angajament (…) să continuăm permanent să hrănim şi să îngrijim" valorile fundamentale ale Europei: "libertate, umanitate şi pace", a subliniat cancelarul recompensat pentru rolul său decisiv în adoptarea Tratatului de la Lisabona.

Merkel a mulţumit preşedintelui francez Nicolas Sarkozy, care anterior susţinuse un discurs în onoarea sa, pentru că a "readus Franţa în centrul Europei". Francezii, ca şi olandezii, au respins prin referendum proiectul de Constituţie europeană în 2005, plonjând Europa într-o criză instituţională.

"O admir mult pe această femeie din Est care s-a aflat la conducerea celor 27 de state ale Europei şi a unei Germanii reunificate", a declarat preşedintele francez. "O tânără din spatele Cortinii de Fier a putut deveni o femeie de stat la conducerea unei Europe reunificate, în mai puţin de 30 de ani, ce parcurs! Meritele îţi revin", a declarat preşedintele francez.

Decernat din 1950, Premiul Charlemagne salută în fiecare an angajamentul şi acţiunea unei personalităţi în favoarea cauzei europene. Printre cei mai iluştri şi recenţi laureaţi figurează Simone Veil (1981), regele Juan Carlos al Spaniei (1982), Francois Mitterrand şi Helmut Kohl (1988), Vaclav Havel (1991), Jacques Delors (1992), Tony Blair (1999), Bill Clinton (2000), Valery Giscard d’Estaing (2003) sau Jean-Claude Juncker (2006).