Polemică în Belgia, în legătură cu un contract de export de armament către Libia

Guvernul valon i-a cerut ambasadorului belgian la Tripoli să obţină informaţii despre utilizarea acestor arme, apelând atât la autorităţile libiene, cât şi la alte contacte, a declarat Christopher Barzal, purtător de cuvânt al ministrului-preşedinte valon Rudy Demotte.

Regiunea valonă a eliberat în 2009 o licenţă de export pentru compania FN Herstal din Liege, pentru un contract în valoare de 6,9 milioane de dolari, care prevedea livrarea a 367 de arme de asalt F2000, 367 de pistoale-mitralieră P90, 367 pistolete 5.7, 20 de mitraliere uşoare Minimi, 22.000 de grenade şi 1.134 de proiectile. Autorităţile valone, unic acţionar al companiei, au autorizat şi livrarea a 2.000 de arme semiautomate cu aer comprimat FN30, în valoare de 5,3 milioane de euro.

Trei ani de război în Ucraina. Acordul cu Ucraina privind resursele minerale este „foarte aproape”, spune Trump / UE adoptă un nou pachet de sancţiuni împotriva Rusiei / Liderii europeni merg la Kiev / Ursula von der Leyen promite ajutor / Rusia nu e de acord cu planul SUA de încetare a focului

Confornm certificatului de utilizare, armele sunt destinate exclusiv batalionului 32 al forţelor de elită ale armatei libiene, pentru „misiuni de protecţie a convoaielor de ajutor umanitar trimise către Darfur”, a afirmat Barzal.

Liga belgiană pentru Drepturile Omului a afirmat că, deşi nu dispune de informaţii în acest sens, este posibil ca armele să fi fost utilizate şi împotriva manifestanţilor libieni. „Probabilitatea este foarte redusă, însă am cerut ambasadorului să verifice urgent această ipoteză”, a adăugat Barzal.

Încălcarea certificatului de utilizare ar fi imediat denunţată, iar Libia ar risca să facă obiectul unei interdicţii UE, a spus el.

Începând din 2003, competenţa eliberării licenţelor de export de armanent revine regiunilor şi nu guvernului central. În Flandra, autorităţile şi presa acuză cu regularitate Valonia că eliberează cu uşurinţă licenţe de export de armament către ţări care nu garantează respectarea drepturilor omului.