Anul 2010, cel mai cald pentru planetă

Ei se întreabă dacă "de vină" pentru producerea acestui fenomen sunt modificările climatice, dar nu exclud nici alte cauze posibile, între care faimosul fenomen El Nino.

Din ianuarie şi până în iunie, temperatura medie înregistrată pe glob, în oceane şi pe uscat, a fost cea mai mare înregistrată vreodată, potrivit datelor Agenţiei americane pentru Ocean şi Atmosferă (NOAA).

Aceasta a atins în medie 14,2 grade Celsius, cu 0,68 grade Celsius mai mult decât media înregistrată în secolul al XX-lea.

Valori maxime au fost înregistrate în special "între aprilie şi iunie în Europa Centrală, în partea de nord a continentului nord-american, nordul continentului sud-african, Africa de Vest şi bazinul Caraibilor", a declarat Jean-Pierre Ceron, adjunctul directorului serviciului de climatologie din cadrul Meteo France.

Iar "până la sfârşitul primăverii, oceanele erau toate calde", a adăugat el.

Poate fi, acest fenomen, atribuit încălzirii climatice? Climatologii au răspuns că este dificil, pentru moment, ca aceasta să fie considerată cauza temperaturilor-record, în pofida faptului că aceste "temperaturi foarte ridicate sunt coerente cu ceea ce putem aştepta", în opinia francezului Herve Le Treut.

Potrivit NOAA, cele zece recorduri de temperatură globală, din 1880 şi până în prezent, au fost înregistrate toate în ultimii 15 ani.

"Tendinţele legate de încălzirea climatică sunt evaluate în cadrul unor intervale de zece ani, şi nu la o scară de câteva luni. Toate recordurile sunt făcute să fie depăşite. Problema este să aflăm dacă acest lucru se înscrie într-o evoluţie pe termen lung", a dezvăluit el.

Este însă dificil de luat în considerare încălzirea globală a planetei, cu 0,7 grade Celsius într-un secol, în legătură cu emisiile de gaz de seră, şi "fluctuaţiile" climatului, cauzate de fenomene naturale.

"Eu compar acest lucru cu efectul unei marei. Dacă sunteţi pe plajă, iar valurile vin şi se retrag, este foarte dificil să ştiţi dacă nivelul mării urcă, doar privind valurile. Însă, acest lucru nu împiedică nivelul mării să crească, puţin câte puţin, dar, acest lucru este foarte dificil de detectat", a continuat el.

Dacă mareea este modificarea climatică, valurile pot fi, spre exemplu, El Nino, un fenomen care a reapărut în Pacific, în iunie 2009, dar care a dispărut în mai 2010.

"Oceanul Paficic se încălzeşte şi au loc fenomene de reajustare, care perturbă toate tipurile de climă din zona intertropicală şi chiar dincolo de aceasta", a declarat Le Treut, care atribuie, "în parte", recordurile din 2010, acestui fenomen natural.

În opinia climatologului britanic Andrew Watson, este vorba, fără îndoială, de efectele fenomenului El Nino.

"Noi ştim că, anul viitor, El Nino va fi, în mod global, cu mult mai cald decât în mod obişnuit. Acesta a fost cazul în 1998 (până în prezent, anul în care s-au înregistrat cele mai ridicate temperaturi în primele şase luni), şi a fost urmat de cel mai intens El Nino din secolul trecut", a declarat Watson.

"Climatul, contrar meteorologiei, vizează modificările medii pe termen lung. Mai ales atunci când trebuie să ţii cont de variaţii de tip El Nino, care se pot manifesta timp de mai mulţi ani", a adăugat el.

Însă, în opinia acestuia, această prudenţă ştiinţifică nu pune în discuţie existenţa încălzirii climatice, în curs. Potrivit NOAA, iunie 2010 a fost cea de a 304-a lună consecutivă cea mai caldă la nivel global, în comparaţie cu media înregistrată în secolul al XX-lea.

"Este, astfel, vorba despre 25 de ani de anomalie. În acest caz, vorbim deja despre climat, nu mai vorbim despre meteorologie. Lumea se încălzeşte, într-un ritm foarte rapid", subliniat el.

Met Office, serviciul meteorologic britanic, este de aceeaşi părere. "În contextul (primului) deceniu al mileniului trei, cel mai cald înregistrat vreodată", datele record din 2010 "sunt un indiciu în plus asupra încălzirii climatului", a declarat Barry Gromett, purtătorul de cuvânt al acestei instituţii.