Recordul anterior fusese de 170.000 de solicitări de azil, în anul 2014, potrivit unor statistici efectuate de Înaltul Comisariat pentru Refugiaţi al Naţiunilor Unite (UNHCR) şi Guvernul italian.
Fluxul migraţiei din estul Mării Mediterane, din Turcia şi Grecia, s-a redus semnificativ în urma unui acord privind limitarea migraţiei între UE şi Turcia, precum şi din cauza închiderii coridorului folosit de imigranţi pentru a ajunge din Grecia în Germania.
Strategia de intimidare a Blocului european a eşuat în privinţa reducerii migraţiei din Libia în Italia, ruta italiană devenind încă o dată poarta principală a migraţiei în Europa.
Marina europeană, inclusiv cea a Marii Britanii, s-a concentrat asupra unui răspuns în stil militar, trimiţând fregate pentru a aresta contrabandiştii ce trafichează imigranţi în apele internaţionale.
Războiul civil din Libia a destabilizat agenţiile de securitate ale statului libian, unele dintre acestea fiind chiar implicate în traficul de persoane, lăsând Guvernele europene fără un partener viabil în lupta lor împotriva imigraţiei.