Joe Biden nu permite eliberarea multor documente din cauza riscului de a produce "reacţii violente" 

Agenţia a lansat 13.173 de documente care conţin informaţii noi, afirmând că acum peste 97% din înregistrările din colecţie sunt disponibile publicului. Iniţial, reprezentanţii de la Arhivele Naţionale au declarat că au fost eliberate 12.879 de documente.

Vor trece câteva zile până vor fi consultate, iar informaţiile relevante vor ajunge în atenţia presei. 

Documentele publicate recent pot fi consultate pe site-ul acesta, de unde pot fi descărcate în format PDF. 

Preşedintele Joe Biden a autorizat eliberarea documentelor, dar va continua să blocheze unele materiale  până pe 30 iunie 2023, susţinând că eliberarea lor acum ar duce la „reacţii violente”. 

„Sunt de acord că amânarea continuă a dezvăluirii publice a unor astfel de informaţii este justificată pentru a proteja împotriva unei vătămări identificabile aduse apărării militare, operaţiunilor de informaţii, aplicării legii sau conducerii relaţiilor externe, care este atât de gravă încât depăşeşte interesul public în dezvăluire”, a transmis Biden într-un memorandum lansat joi după-amiază.

Statele Unite sunt acum antrenate într-un război proxy cu Rusia în Ucraina, furnizând informaţii şi armament forţelor armate ucrainene ce se apără împotriva invaziei ruseşti condusă de dicatorul Vladimir Putin, acuzat pentru crime de război şi genocid. 

Biden a declarat că, după un „efort amplu” de a revizui un set complet de 16.000 de documente care au fost lansate anterior în formă redactată, mai mult de 70% dintre acestea vor fi acum eliberate integral.

Ce susţine varianta oficială? 

Varianta originală a asasinării fostului preşedinte democrat îl acuză pe Lee Harvey Oswald, un puşcaş marin dezertor ce a fugit pentru o perioadă în URSS.  La aproximativ 45 de minute după asasinarea lui Kennedy, Oswald l-a împuşcat mortal pe ofiţerul de poliţie din Dallas J. D. Tippit pe o stradă locală. Apoi s-a strecurat într-un cinematograf, unde a fost arestat pentru uciderea lui Tippit. Oswald a fost acuzat de asasinarea lui Kennedy, dar el a negat responsabilitatea pentru ucidere. El a spus că nu este decât un ţap ispăşitor. Două zile mai târziu, Oswald a fost împuşcat mortal de proprietarul clubului de noapte local, Jack Ruby,  în subsolul sediului poliţiei din Dallas.

În septembrie 1964, Comisia Warren a concluzionat că Oswald a acţionat singur atunci când l-a asasinat pe Kennedy. Această concluzie, deşi controversată, a fost susţinută de investigaţiile Departamentului de Poliţie din Dallas, Biroului Federal de Investigaţii (FBI), Serviciului Secret al Statelor Unite şi Comitetului Selectat al Camerei pentru Asasini. 

Teoriile conspiraţioniste 

Kennedy ar fi fost asasinat în urma unui complot guvernamental al serviciilor secrete. Fostul preşedinte nu dorea să trimită trupe în Vietnam

În ciuda dovezilor criminalistice şi declaraţiilor ale martorilor oculari care susţin constatările oficiale, sondajele de opinie publică au arătat că majoritatea americanilor încă nu cred că versiunea oficială spune întregul adevăr al evenimentelor, iar asasinatul a dat naştere a numeroase teorii ale conspiraţiei.

În 1979, Comitetul Selectat al Casei Statelor Unite pentru Asasini a concluzionat că Kennedy a fost probabil asasinat într-un complot şi că Oswald nu a acţionat singur.  HSCA a concluzionat că un al doilea bărbat înarmat a tras  asupra lui Kennedy. 

Cea mai vehiculată cauză a complotului este că Kennedy n-a dorit să trimită trupe suplimentare în Vietnam, fapt ce i-ar fi enervat pe capii Comlexului Industrial Militar care doreau desfăşurarea unei operaţiuni de amploare în Vietnam în care să fie implicate sute de mii de militari cu armament de ultimă generaţie la aceea vreme. 

Majoritatea teoriilor consiraţioniste susţin că ar fi fost implicate CIA, FBI, mafia şi chiar vicepreşedintele Lyndon B. Johnson.

În mai 1961, JFK a autorizat trimiterea a încă 500 de trupe ale Forţelor Speciale şi consilieri militari pentru a ajuta guvernul pro-occidental al Vietnamului de Sud, care era însă condus de un dictator opresiv pe nume Ngô Đình Diệm ce era catolic devotat şi îi persecuta pe budişti. Până la sfârşitul anului 1962, în Vietnam de Sud erau aproximativ 11.000 de consilieri militari.

Kennedy a decis să mărească ajutorul militar acordat pentru Vietnamul de Sud fără a angaja trupe de luptă americane. Kennedy era îngrijorat de progresele făcute de Viet Cong şi a armatei nord-vietnameze comuniste sprijinită de Uniunea Sovietică şi de China Maoistă, dar nu a vrut să se implice într-un război terestru în Vietnam de teama escaladării. 

După asasinarea lui Kennedy, următorul preşedinte, Lyndon B. Johnson, a trimis 60,000 de soldaţi americani în Vietnam din 1965 ca răspuns la incidentul din Golful Tonkin.

Statele Unite au trimis aproximativ 550.000 de soldaţi pe frontul din Vietnam la apogeul conflictului, suferind peste 58.000 de victime şi s-au angajat în bătălie după bătălie cu forţele comuniste din regiune până la retragerea trupelor americane în 1973.

Ca urmare a Acordului de Pace de la Paris, în Vietnam, Laos şi Cambodgia au fost instalate regimuri comuniste, dar SUA au putut stopa expansiunea rapidă a comunismului în alte ţări aliate precum Japonia, Thailanda, Coreea de Sud şi Australia. 

În Vietnam au fost testate noi arme distructive, precum napalmul, elicoptere de atac ca Bell AH-1 Cobra, avionul de vânătoare F-4 Phantom II, bombardierul supersonic F-105 Thunderchief şi mitraliera M16.  

65.000 de civili nord-vietnamezi au fost ucişi în urma bombardamentelor americane între 1965 şi 1975. Consiliul Naţional de Securitate al SUA afirmă că 52.000 de civili nord-vietnamezi au fost ucişi în urma atacurilor aeriene americane din 1965-1969.

Între 1965 şi 1975, Statele Unite şi aliaţii săi au aruncat peste 7,5 milioane de tone de bombe asupra Vietnamului, Laosului şi Cambodgiei - dublu faţă de cantitatea aruncată asupra Europei şi Asiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Ce s-a întâmplat în Vietnam a fost cel mai mare bombardament aerian din istoria omenirii.

Partea şi mai interesantă este că JFK a ordonat înlăturarea de la putere a dictatorului sud-vietnamez Ngô Đình Diệm pentru persecuţiile împotriva budiştilor, fapt care a înrăutăţit relaţiile cu SUA. 

La 1 noiembrie 1963, generalii de conducere ai ţării au lansat o lovitură de stat cu asistenţa CIA şi de John F. Kennedy.  El şi fratele său mai mic Nhu au scăpat iniţial, dar au fost recapturaţi a doua zi şi asasinaţi la ordinul generalului Dương Văn Minh, care l-a succedat ca preşedinte.

S-a întâmplat cu 21 de zile înainte de asasinarea lui John Kennedy şi cu cinci ani înainte de asasinarea fratelui său mai mic, Robert. Karma parcă le-a venit de hac amândurora. 

Eliminarea lui Diem, care era un dictator plin de cruzime, dar şi un lider mult mai iscusit şi mai competent pe plan militar decât succesorii săi în combaterea expansiunii comuniste, a compromis definitiv securizarea Vietnamului de Sud ca partener strategic pro-american, ceea ce a dus pe termen lung la pierderea influenţei americane în Asia de Sud-Est. 

Dacă Diem rămânea în viaţă şi la conducere, cursul războiului din Vietnam ar fi fost altfel, probabil ar fi avut chiar un alt final favorabil americanilor printr-un compromis. 

Kennedy s-ar fi pus rău cu mafia americană 

De la prima lansare, la jumătatea anului 2017, în jur de 55.000 de documente au fost puse la dispoziţie pentru public până în 2018.

Documentul 32149267 pare să contrazică direct constatările Comisiei Warren cu privire la Jack Ruby. Documentul îl plasează pe Ruby la locul asasinarii lui JFK şi nu la cinci străzi distanţă.

„Recent... un manager de grup din cadrul Diviziei de Informaţii din Dallas, a primit informaţii de la un informator confidenţial care ar putea fi de ajutor în investigarea asasinatului Kennedy. Informatorul a declarat că în dimineaţa asasinatului, Ruby l-a contactat şi l-a întrebat dacă „ar dori să privească artificiile”. El era cu Jack Ruby şi stătea la colţul clădirii anexei poştale cu faţa către clădirea depozitului de cărţi şcolare din Texas, în momentul asasinării". 

Informatorul este numit Bob Vanderslice, care a transmis aceste informaţii managerilor  FBI în 1977. Nu precizează de ce a durat 14 ani pentru ca aceste informaţii să iasă la iveală, dar dosarul continuă spunând că de îndată ce a avut loc împuşcătura, Ruby s-a întors şi s-a îndreptat către Dallas Morning News Building fără să-i spună un singur cuvânt lui Vanderslice.

Dacă e de crezut informatorul, Ruby s-a numărat printre mulţimile care l-au văzut pe JFK împuşcat şi părea să cunoască în prealabil ceea ce urma să se întâmple când a declarat că va asista la un „foc de artificii”.

De multă vreme, teoreticienii conspiraţiei au încercat să-l lege pe Ruby cu asasinarea lui JFK prin asocierea sa cu crima organizată. Ei cred că mafioţii americani şi italieni sunt cei din spatele conspiraţiei mai ample menţionate de Comitetul Selectat al Camerei.

După revoluţia comunistă din Cuba a lui Fidel Castro, mafia a pierdut unele interese financiare mari în ţară.

Nemulţumit că Kennedy nu a reuşit să-l răstoarne pe Castro, şi încurajat de faptul că fratele mai mic al lui Kennedy, procurorul general, Robert Kennedy, făcea o cruciadă personală pentru a combate crima organizată, mulţimea a decis să-l schimbe pe omul din vârf. 

Oswald trebuia să fie ţapul ispăşitor, iar Ruby omul care să-l reducă la tăcere.

De ce ar săvârşi Ruby o asemenea faptă?

Teoreticienii cred că Ruby, despre care se ştia că avea legături cu mafia,  avea multe datorii şi a trebuit să-l omoare pe Oswald pentru a-şi rambursa datoria. Cu siguranţă, când Ruby a fost intervievat în 1964 ca parte a Comisiei Warren, el a vorbit în mod repetat că era în pericol. El a declarat că a dorit să spună adevărul, dar nu a putut face acest lucru până când nu a fost într-un loc sigur. Întrucât Comisia nu avea competenţe de poliţie, nu i-au putut oferi această protecţie.

Ruby a murit de o embolie pulmonară în ianuarie 1967 şi a luat în mormânt orice adevăr pe care l-a ţinut cu el.

În lucrarea Actul de trădare al lui Mark North : Rolul lui J. Edgar Hoover în asasinarea preşedintelui Kennedy, (1991) îl implică pe directorul FBI în complot.  North documentează că Hoover era conştient de ameninţările împotriva lui Kennedy din partea crimei organizate înainte de 1963 şi sugerează că nu a luat măsurile adecvate pentru a preveni asasinarea.

North îl acuză, de asemenea, pe Hoover de eşecul de a lucra în mod adecvat pentru a descoperi adevărul din spatele uciderii lui Kennedy.

Kennedy nu era chiar un politician integru. El a fost ajutat de mafiotul Sam Giancana să câştige alegerile din 1960, în statul american Illinois. Îşi înşela nevasta cu Marilyn Monroe care avea legături cu mafia 

The Mob Museum transmite că o serie de autori susţin, pe baza afirmaţiilor unor indivizi care au fost legaţi într-un fel sau altul de crima organizată din Chicago, că Chicago Mob – denumită de obicei „Outfit” – a fost responsabilă pentru alegerea lui John F. Kennedy ca preşedinte în 1960.

Se presupune că tatăl lui John Kennedy, Joseph, s-a întâlnit în secret înainte de alegeri cu şeful mafiei italiene din Chicago, Sam Giancana, şi au încheiat o înţelegere.

Dacă Giancana s-ar fi asigurat că Kennedy este ales, Kennedy, în schimb,a început să combată crima organizată când era preşedinte.

Când  a crescut presiunea federală asupra mafiei italiene, mafioţii ar fi ripostat prin asasinarea lui John şi Robert Kennedy.

John Kennedy şi-a înşelat nevasta, Prima Doamnă Jacqueline Kennedy, cu Marilyn Monroe.

Marilyn ar fi fost afiliată mafiei,   Joe Kennedy, patriarhul familiei Kennedy, a fost asociat cu celebrul contrabandist Frank Costello în timpul prohibiţiei din anii 1920-1930, iar potrivit The Scotsman ,  oe şi-a folosit legăturile cu mafia pentru a asigura voturi pentru fiul său.

Lucrurile s-au schimbat în relaţia lui Kennedy cu mafia când celălalt fiu al lui Joe, Bobby, a fost numit procuror general şi a început să reprime crima organizată din SUA. Investigaţiile pe care le conducea Bobby l-au determinat să dezvolte o profundă animozitate faţă de Jimmy Hoffa, infamul.

Şeful mafiei din Chicago, Sam Giancana, era, de asemenea, investigat  de Bobby la acea vreme, aşa că el şi Jimmy au decis să se asocieze pentru a-l combate pe Kennedy. Potrivit The Scotsman,  Jimmy a declarat: „Cineva trebuie să i-o tragă acestui fiu de căţea de Bobby. Ştii, el conduce într-un decapotabil şi înoată singur. Ar fi uşor să-l prind cu asta. Dar mă suspectează ăştia. Ar fi prea evident".

Atunci cei doi au avut ideea să facă echipă şi să o folosească pe Marilyn Monroe pentru a ajuta la atenuarea problemelor lor legale. Marilyn era prietenă bună cu cântăreţul Frank Sinatra la acea vreme, iar cântăreţul era bun prieten cu Sam Giancana. De asemenea, în cercurile lor se ştia că ea avea aventuri atât cu John, cât şi cu Bobby.

Coaforul lui Marilyn, George Masters, a declarat, conform Spyscape , că a mers cu actriţa la cabana lui Frank Sinatra din Lake Tahoe, unde ea a petrecut timp cu Frank şi Sam.

Sam a încercat apoi să folosească relaţia lui Marilyn cu Bobby pentru a-l discredita pe acesta din urmă. Potrivit The Scotsman , Sam a trecut mai întâi să intercepteze telefonul şi dormitorul lui Marilyn, dar şi-a dat seama că Bobby nu va recunoaşte niciodată că este afiliat cu ea, aşa că au decis să o omoare.

JFK nu dorea să promulge Drepturile Civile. LBJ a făcut-o imediat după asasinarea preşedintelui 

Kennedy susţinea egalitatea rasială şi sporirea drepturilor pentru afro-americani. S-a implicat personal într-un scandal în care unui student de culoare îi era refuzat accesul la o universitate. 

Dar preşedintele Kennedy s-a opus trimiterii unei legislaţii puternice privind Drepturile Civile către Congres, nedorind să rişte să-i înstrăineze şi mai mult pe puternicii conservatori din Sud care îi blocau programul intern.  

El avea nevoie de voturile conservatorilor democraţi din sud. 

Legea Drepturilor Civile, care interzice discriminarea bazată pe rasă, culoare, religie şi sex şi segregarea rasială în şcoli şi spaţii publice şi discriminarea la locul de muncă, a fost împinsă de preşedintele Lyndon B. Johnson.

Camera Reprezentanţilor Statelor Unite a adoptat proiectul de lege pe 10 februarie 1964 şi, după un obstacol de 72 de zile, a trecut de Senatul Statelor Unite pe 19 iunie 1964.

Legea drepturilor civile din 1964 a fost semnată de preşedintele Johnson la Casa Albă.la 2 iulie 1964.

Pe 3 noiembrie 1964,  Lyndon B. Johnson l-a învins pe Barry Goldwater, candidatul republican, obţinând 61,1% din votul popular de la 43.129.040 votanţi.

Johnson a câştigat cea mai mare pondere din votul popular. Niciun alt preşedinte nu a obţinut atâta procentaj, nici măcar Joe Biden care a avut cei mai mulţi votanţi din istorie (81.283.501) nu a reuşit decât să obţină 51,3%. 

LBJ a fost totuşi un vulgar şi un rasist notoriu. 

Potrivit unor surse, el ar fi spus „Aceşti negri vor vota cu democraţii 200 de ani de acum încolo”: Nu există dovezi că ar fi făcut această declaraţie, dar în mod cert, Partidul Democrat a devenit de atunci cea mai votată formaţiune politică americană de către afro-americani. 

După standardele moderne, JFK era centrist, nici prea conservator, nici prea liberal, dar poziţia sa faţă de legea Drepturilor Civile ar fi primejduit victoria democraţilor din 1964 şi obţinerea decisivă  a majorităţii votanţilor afro-americani. 

Ar fi fost Kennedy asasinat de comunişti? 

Teoria că preşedintele american John F. Kennedy a fost asasinat la comanda KGB era luată în considerare de generalui Ion Mihai Pacepa. 

Un document detaliază vizita lui Lee Harvey Oswald la o ambasada sovietică cu câteva săptămâni înainte de a-l ucide pe Kennedy.Se spune că Oswald a vorbit cu un ofiţer KGB de la ambasadă despre obţinerea unei vize pentru a călători în URSS.

Potrivit lui Edgar Hoover, fost director FBI, sovieticii se temeau că asasinarea va întări „sentimentele anticomuniste” din SUA şi va duce la cel de-al Treilea Război Mondial.Într-o carte, Pacepa a dezvăluit despre implicarea secretă a KGB-ului în asasinarea lui Kennedy şi legăturile lui Oswald cu sovieticii.Puşcaş marin în Marina SUA, Oswald a dezertat şi a fugit în URSS în octombrie 1959. A trăit în Uniunea Sovietică până în iunie 1962, când s-a întors în Statele Unite.

Comisia Warren a raportat că nu a găsit nicio dovadă că Uniunea Sovietică ar fi fost implicată în asasinarea preşedintelui Kennedy.

Comisia Selectă a Camerei Reprezentanţilor pentru Asasinate a scris de asemenea: "Comisia consideră, pe baza dovezilor de care dispune, că guvernul sovietic nu a fost implicat în asasinarea preşedintelui Kennedy".

Potrivit unor adepţi ai teoriei conspiraţiei, Uniunea Sovietică, sub conducerea lui Nikita Hruşciov, a fost responsabilă pentru asasinat, motivată de umilinţa de a fi nevoită să dea înapoi în timpul crizei rachetelor din Cuba.Potrivit unui document al FBI din 1966, colonelul Boris Ivanov - şeful Rezidenţei KGB din New York la momentul asasinatului - a declarat că, în opinia sa personală, asasinatul a fost planificat de un grup organizat mai degrabă decât de un individ singuratic.

O notă top-secretă scrisă în 1966 de directorul FBI J. Edgar Hoover şi publicată sub administraţia Trump spunea că sovieticii au fost şocaţi de crimă şi se temeau de ceea ce prevesteşte pentru relaţiile dintre URSS şi SUA, a raportat NPR .