Sursa Foto Galerie – US Army/US Air Force/US Navy
În timpul invaziei din Irak, forţele americane au utilizat o gamă variată de arme, tancuri şi avioane pentru a obţine superioritatea în faţa forţelor irakiene. Printre cele mai utilizate arme se numără următoarele:
Este important de menţionat că, înainte de invazia din Irak, Statele Unite au impus o serie de sancţiuni economice asupra ţării, ceea ce a limitat capacitatea Irakului de a achiziţiona arme moderne şi sofisticate.
În consecinţă, majoritatea armamentului utilizat de forţele irakiene era mai vechi şi mai puţin sofisticat decât cel utilizat de forţele americane.
În timpul Operaţiunii de Eliberare a Irakului din 2003, mai multe portavioane americane au fost desfăşurate în Golful Persic pentru a sprijini eforturile militare ale aliaţilor. Printre acestea se numără:
Statele Unite ale Americii au desfăşurat şi alte nave de război şi submarine în Golful Persic pentru a sprijini operaţiunile militare.
Pentru a sprijini operaţiunile terestre, forţele aliate au utilizat şi ambarcaţiuni de asalt, printre care se numără ambarcaţiunile de debarcare USS Harpers Ferry (LSD-49) şi USS Comstock (LSD-45), precum şi ambarcaţiunile de transport USS Rushmore (LSD-47) şi USS Germantown (LSD-42).
Operaţiunea de Eliberare a Irakului din 2003 a implicat un număr mare de regimente, batalioane şi unităţi de infanterie, atât din partea SUA, cât şi din partea altor ţări din coaliţie. Mai jos se regăsesc câteva dintre aceste unităţi, însă lista este departe de a fi exhaustivă:
Numărul total de soldaţi implicaţi în operaţiunea militară este estimat la aproximativ 250.000 de militari din partea coaliţiei. Dintre aceştia, peste 150.000 erau militari americani şi aproximativ 40.000 erau puşcaşi marini americani.
Pe lângă aceste unităţi de infanterie, forţele aliate au implicat şi alte tipuri de unităţi militare, precum unităţi de artilerie, unităţi de inginerie şi unităţi de sprijin logistic.
Atât soldaţii americani, cât şi puşcaşii marini americani care au luptat în Irak în 2003 au fost echipaţi cu armament modern şi echipamente de ultimă generaţie. Armele individuale ale soldaţilor includeau puşti automate, mitraliere uşoare şi grele, precum şi lansatoare de grenade şi rachete.
Printre echipamentele moderne se numără echipamentul de comunicaţii şi navigaţie GPS, echipamente de protecţie personală, cum ar fi veste de protecţie, căşti şi ochelari de protecţie, şi echipamente de vizualizare pe timp de noapte, cum ar fi ochelarii de vedere nocturnă.
Tehnologiile de ultimă generaţie au inclus sisteme de detectare a vehiculelor şi oamenilor în zonele de luptă, drone de supraveghere şi sisteme de interceptare a comunicaţiilor inamice.
În ceea ce priveşte artileria, forţele americane au folosit tunuri autopropulsate M109 Paladin, obuziere M198 şi lansatoare multiple de rachete. De asemenea, au folosit drone de atac pentru a localiza şi distruge obiective inamice.
În timpul Războiului din Irak din 2003, forţele militare implicate au utilizat un număr mare de echipamente militare, printre care se numără:
Mai jos se regăsesc estimări ale numărului exact de echipamente militare implicate în conflict:
Forţele armate irakiene au încercat să se apere împotriva invaziei, dar erau mult inferioare din punct de vedere al echipamentului şi pregătirii faţă de forţele armate ale coaliţiei. În general, armata irakiană a avut probleme semnificative de organizare şi de comandă, ceea ce a dus la un eşec în a opune o rezistenţă eficientă.
Potrivit estimărilor, în momentul începerii invaziei, armata irakiană număra între 375.000 şi 400.000 de soldaţi, iar Garda Republicană, o forţă separată de elită, număra aproximativ 60.000 de soldaţi.
Armata irakiană a folosit o varietate de arme şi echipamente militare, dar multe dintre acestea erau învechite sau nefuncţionale. Irakienii au avut o cantitate semnificativ mai mică de tancuri, avioane, nave de război şi alte echipamente comparativ cu forţele coaliţiei. În plus, există informaţii conform cărora multe dintre echipamentele irakiene erau într-o stare de degradare sau au fost dezafectate înainte de invazie.
Estimările arată că armata irakiană avea la dispoziţie: