Îngrijorarea Statelor Unite a crescut odată cu intrarea talibanilor în regiunea Buner, situată la 96 de kilometri de capitala pakistaneză, ceea ce a diminuat credibilitatea Islamabadului în ochii Washingtonului cu privire la siguranţa arsenalului nuclear. Mai mult, oficialii americani nu ştiu cu exactitate toate locaţiile armelor nucleare pakistaneze, iar oficialii locali refuză să dea detalii suplimentare, parţial de teamă că Washingtonul ar fi tentat să preia acest arsenal sau să îl distrugă, în eventualitatea intensificării insurgenţei în regiune.
Adminsitraţia Obama a moştenit de la adminsitraţia George W. Bush un plan secret pe mai mulţi ani în valoare de 100 de milioane de dolari destinat securizării zonelor nucleare pakistaneze şi instruirii personalului. Cooperarea între Washington şi Islamabad în ceea ce priveşte securizarea armelor nucleare este însă foarte limitată, experţii americani neavând acces la verificarea modului de cheltuire a acestor sume sau în zonele nucleare şi nici nu au fost informaţi exact cu privire la amploarea programului nuclear pakistanez.
Mai mulţi oficiali se tem că insurgenţii ar putea încerca să provoace un incident care ar determina autorităţile pakistaneze să mute armele, sau ar putea folosi o sursă internă cu acces la programul de transport al arsenalului şi materialelor, potrivit lui secretarului de Stat, Hillary Clinton, în opinia căreia, arsenalul pakistanez "este foarte dispersat pe teritoriul ţării".