Avertisment dat de profesorul Hal Brands privind sancţiunile impuse Rusiei: Occidentul ar trebui să îşi amintească de Pearl Harbor. Puterile revizioniste au devenit uneori mai violente atunci când sancţiunile economice împotriva lor sunt pe cale să reuşească

În următorul set de sancţiuni, UE introduce o interdicţie treptată pentru achiziţionarea de petrol rusesc.

Hal Brands salută mişcarea, dar avertizează că ea vine şi cu riscuri.

"Este o politică corectă, având în vedere că banii din petrol finanţează războiul lui Putin în Ucraina şi menţin în viaţă economia rusă. Dar riscurile pot fi substanţiale: Puterile revizioniste au devenit uneori mai violente atunci când campaniile de strangulare economică împotriva lor sunt pe cale să reuşească. Exemplul clasic este Japonia înainte de cel de-al Doilea Război Mondial. Timp de un deceniu, Tokyo a căutat un vast imperiu în Asia: cucerind Manciuria, invadând China şi extinzându-se în Asia de Sud-Est. La început, SUA au reacţionat lent. Dar, în cele din urmă, încercarea Japoniei de a domina regiunea, brutalitatea tacticilor sale în China - bombardarea oraşelor pentru a incita la teroare, uciderea sistematică a civililor, utilizarea armelor biologice - au făcut din Washington un duşman.

Până în 1940, administraţia preşedintelui Franklin D. Roosevelt a sprijinit financiar guvernul chinez. În primăvara următoare, avioanele de război şi piloţii voluntari americani au început să sosească în China. Cel mai important, Washingtonul a dus lupta împotriva Japoniei din punct de vedere economic. Roosevelt a constrâns mai întâi exportul de materiale de aviaţie, carburant cu cifră octanică ridicată, fier vechi şi alte bunuri către Tokyo. După ce forţele japoneze s-au mutat în sudul Indochinei la mijlocul anului 1941, SUA a impus o măsură drastică: un embargo total asupra petrolului", scrie Hal Brands.

Întreruperea aprovizionării cu petrol a fost deosebit de devastatoare. Ameninţa să lase navele în porturi şi avioanele la sol şi să pună capăt umilitor războiului din China. Oficialii militari japonezi, după ce promiseseră cuceriri glorioase, se temeau acum că ţara risca să devină o ruină în mâinile Americii.

Japonia era "ca un peşte într-un iaz din care apa se scurgea treptat", după cum a spus mai târziu un oficial al Ministerului de Război.

Situaţia disperată din punct de vedere econimic şi militar în care se afla Japonia a împins ţara să rişte tot.

"În loc să cedeze, liderii japonezi au riscat totul, punând mâna pe coloniile bogate în petrol din Asia de Sud-Est, atacând posesiunile americane şi occidentale în mare parte din Asia-Pacific şi încercând să distrugă flota americană de la Pearl Harbor. La acea vreme, puţini lideri japonezi credeau că ar putea învinge America într-un război de lungă durată. Cu toate acestea, omul forte al armatei, Hideki Tojo spunea: Trebuie să ai suficient curaj, să închizi ochii şi să sari".

Pe 7 decembrie 1941, la ora 7:48 dimineaţa, forţele aeriene japoneze au comis un atac surpriză asupra bazei navale americane de la Pearl Harbour, din Honolulu, Hawaii. 353 de avioane de vânătoare şi bombardiere, decolate de pe cele şase portavioane ale flotei imperiale japoneze au devastat baza navală în două valuri de atac. Aeronavele japoneze au recurs şi la atacuri de tip kamikaze, izbindu-se de navele americane.

Aeronavele japoneze au atacat opt nave americane de luptă. Toate au fost avariate, si patru dintre ele scufundate (USS Arizona, USS Oklahoma, USS West Virginia, USS Utah). Numai pe nava de luptă USS Arizona au fost ucişi 1177 de ofiţeri şi membrii ai echipajului.

Chiar dacă există analogii între Japoonia din anii 40' şi Rusia zilelor noastre, Hal Brands precizează că acest lucru nu însemnă automat că rezultatul va fi acelaşi.

"Ca în cazul oricărei analogii istorice, este important să nu exagerăm cu paralelele contemporane. Embargoul asupra petrolului şi alte sancţiuni impuse Japoniei au fost mai paralizante decât pedepsele aplicate astăzi lui Putin. Iar unul dintre motivele cruciale pentru care Japonia a optat pentru război în 1941 a fost faptul că a avut o fereastră tentantă de oportunitate militară, deoarece SUA au fost atât de lente să se reînarmeze după retragerea militară de după Primul Război Mondial. Aşa cum au arătat câştigurile rapide ale Japoniei în lunile de după Pearl Harbor, Tokyo a deţinut - chiar dacă doar efemer - un grad de superioritate militară asupra Washingtonului de care Putin nu se bucură astăzi.

Dar liderul rus are opţiuni pentru a înrăutăţi situaţia. El ar putea, aşa cum a avertizat directorul Agenţiei Centrale de Informaţii, Bill Burns, să folosească arme nucleare tactice în interiorul Ucrainei. Sau ar putea lansa atacuri cibernetice, campanii de sabotaj fizic sau chiar lovituri militare convenţionale împotriva ţărilor care aprovizionează Ucraina cu arme şi sufocă Rusia cu sancţiuni. Retorica din Rusia a devenit cu siguranţă mai ameninţătoare, pe măsură ce conştientizarea situaţiei teribile în care se află această ţară se instalează".