Avioanele americane fără pilot vor deveni total independente

La ora actuală, avioanele fără pilot de tip Predator şi Reaper sunt controlate, uneori la o distanţă de mii de kilometri, de către un pilot prin intermediul unei manşe. Însă, în contxtul investiţiilor masive ale Pentagonului în "autonomia" sistemelor de armament robotizate, oamenii de ştiinţă prevăd că, în viitor, dispozitive aeriene, terestre sau submarine vor opera cot la cot cu omul, cu o supervizare minimă.

"Înainte erau oarbe, surde şi proaste. Acum începem să le facem să vadă, să audă şi să simtă", explică Mark Maybury, conducătorul cercetătorilor din cadrul forţelor aeriene americane, potrivit căruia oamenii vor mai interveni doar pentru a da un ordin punctual.

În opinia lui Peter Singer, un expert în armament robotic şi autorul lucrării "Wired for War", rolul omului "trece de la cel de operator la distanţă la cel de supervizor sau «manager», care lasă tot mai mult frâiele" robotului.

În pofida progreselor tehnologice, Pentagonul dă asigurări că utilizarea armamentului va rămâne sub controlul omului.

"Progresele permise prin ştiinţă, nevoile politice şi de pe câmpul de luptă ne conduc în ţinuturi unde juristul nu este încă pregătit să meargă", constată totuşi Peter Singer.

În următorul deceniu, progresele informatice ar urma să permită avioanelor fără pilot să zboare în mod autonom, ca "extreme robotice" ale avioanelor clasice, prevede Werner Dham, un fost conducător al cercetătorilor din cadrul forţelor aeriene.

În deşertul din Arizona (sud-vest) au început deja experimente cu elicoptere de atac de tip Apache, care zboară în formaţie cu elicoptere fără pilot.

"Nu suntem foarte departe de a avea un singur elicopter care să zboare cu o formaţie completă de elicoptere fără pilot", explică Werner Dahm, în prezent profesor la Universitatea Arizona. "Suntem mult mai aproape decât îşi imaginează majoritatea oamenilor", subliniază el.

Aceste noi tehnologii au afectat doctrina forţelor aeriene. Timp de decenii, piloţii erau formaţi să facă faţă unui inamic zburând mult deasupra teritoriului inamic sau bombardând o ţintă.

De-acum înainte, scenariile iau în calcul îmbinarea unor sisteme diferite, spre exemplu avioanele fără pilot bruind apărarea antiaeriană inamică, în timp ce avioanele pilotate se ocupă de bombardarea propriu-zisă.

Alte avioane fără pilot "de unică folosinţă" şi mai mici ar putea ca, pe viitor, să fie lansate de la bordul unui alt aparat pentru a îndeplini o sarcină precisă, după care să se prăbuşească la sol.

Principalul obstacol tehnic în calea cercetătorilor de la Pentagon rămâne, însă, să poată furniza o garanţie că dispozitivele cele mai autonome nu vor comite erori cu consecinţe potenţial catastrofale.

"Trebuie să arătăm că sistemul nu va funcţiona eronat", explică cercetătorul, în opinia căruia este "foarte dificil" să se aducă o dovadă în acest sens.

Unii, ca profesorul de robotică Ronald Arkin de la Georgia Institute of Technology, sunt convinşi că până la urmă ţările vor recurge la avioane fără pilot total autonome, capabile să ucidă inamici fără intervenţia umană.

În opinia sa este, deci, necesar să fie create arme care să distingă între un combatant şi un civil, care vor comite mai puţine erori decât oamenii, deoarece sunt lipsite de emoţii.

"Nu pretind că vor fi perfect etice, dar vor fi mai bune ca oamenii pe câmpul de luptă", adaugă Ronald Arkin.