– 7 februarie 2010: Viktor Ianukovici câştigă alegerile prezidenţiale în faţa Iuliei Timoşenko, premier în perioada respectivă, şi-i cere acesteia, unul dintre liderii „revoluţiei portocalii” din 2004, să demisioneze.
– 28 aprilie 2010: noul premier, Mikola Azarov, acuză Guvernul Timoşenko că se află la originea unor pierderi produse statului în valoare de peste 100 de miliarde de grivne (aproximativ nouă miliarde de euro).
– 12 mai 2010: Parchetul redeschide o anchetă, închisă în 2005, în care Timoşenko este suspectată că a încercat să corupă judecători de la Curtea Supremă a Ucrainei, în 2003.
– 14 octombrie 2010: un audit realizat de trei societăţi americane mandatate de statul ucrainean anunţă că Guvernul Timoşenko a comis fraude care au produs pierderi în valoare de sute de milioane de euro finanţelor publice.
– 15 decembrie 2010: Timoşenko este arestată la domiciliu, la Kiev, în cadrul unei anchete judiciare pentru abuz de putere, fondată pe utilizarea neadecvată a sumei de aproximativ 290 de milioane de dolari, primiţi în 2009 în schimbul vânzării cotei de emisii de CO2.
– 26 decembrie 2010: fostul ministru de Interne al lui Timoşenko, Iuri Luţenko, este arestat în cadrul unui caz de corupţie. El se află în detenţie provizorie.
– 11 aprilie 2011: Parchetul General anunţă deschiderea unei noi anchete împotriva lui Timoşenko, pentru semnarea prin abuz de putere a unor contracte în domeniul gazelor naturale cu Moscova, în 2009.
– 24 iunie 2011: deschiderea procesului împotriva lui Timoşenko, acuzată că şi-a depăşit puterea ca premier, în 2009, prin autorizarea, fără aprobarea Guvernului, a semnării contractelor de gaze. Pârâta denunţă un caz instrumentat politic de regimul lui Ianukovici.
– 6 august 2011: judecătorul Rodion Kireev dispune plasarea în detenţie proivizorie a lui Timoşenko.
– 27 septembrie 2011: parchetul cere şapte ani de închisoare împotriva lui Timoşenko.
– 11 octombrie 2011: Timoşenko este condamnată la şapte ani de închisoare şi la plata a aproximativ 190 de milioane de dolari despăgubiri întreprinderii publice de hidrocarburi Naftogaz. În plus, hotărârea îi interzice să exercite funcţii oficiale timp de trei ani.