BBC: Cum ar putea schimba tancurile din Germania, SUA şi Marea Britanie cursul războiului din Ucraina

Germania a declarat că va trimite tancuri Leopard 2, iar SUA a declarat că va trimite tancuri M1 Abrams. Atât Marea Britanie, cât şi Polonia au făcut deja promisiuni concrete, iar alte naţiuni sunt aşteptate să le urmeze exemplul.

Unii comentatori au descris mişcarea ca fiind un potenţial "schimbător de situaţie".

Dar este cu adevărat suficientă pentru a câştiga războiul?

Ben Barry de la Institutul Internaţional pentru Studii Strategice (ISS), transmite pentru BBC că tancurile occidentale vor face diferenţa.

Dar fostul brigadier al armatei britanice avertizează, de asemenea, că este puţin probabil ca angajamentele luate până acum să se dovedească decisive.

În războiul modern, tancurile au fost un element cheie pentru operaţiunile ofensive pentru a străpunge liniile inamice şi a recuceri teritoriile.

Folosite în mod eficient, acestea oferă putere de foc mobilă, protecţie, şoc şi surpriză.

Concentrate în număr mare, ele pot disloca apărarea inamicului. Dar au nevoie, de asemenea, de sprijinul artileriei pentru a slăbi mai întâi sistemul defensiv inamic cu capacităţi anti-tanc şi apoi de sprijinul infanteriei pentru a menţine terenul recucerit.

Istoria arată că tancurile singure nu câştigă bătălii.

Britanicii au folosit pentru prima dată sute de tancuri în bătălia de la Cambrai, în noiembrie 1917, pentru a pune capăt impasului războiului static în tranşee.

Iniţial, au făcut progrese semnificative, dar multe tancuri s-au defectat curând şi o contraofensivă germană a transformat câştigurile britanice în pierderi.

Tancurile pot fi folosite şi în apărare. În 1940, au fost folosite de armatele britanice şi franceze în retragere la Arras pentru a bloca invazia nazistă, permiţând evacuarea ulterioară a trupelor britanice de la Dunkirk. 

Însă Ucraina a precizat că doreşte arme nu doar pentru a bloca o eventuală ofensivă de primăvară a Rusiei, ci şi pentru a-şi recuceri propriul teritoriu, deci pentru a trece la atac.

 
Ar avea puţin sens ca Ucraina să îşi disperseze tancurile suplimentare pe o linie de front de peste 1.000 km. Pentru a străpunge apărarea rusă, Ucraina va trebui să îşi concentreze forţele, posibil pe o suprafaţă cuprinsă între 5 şi 20 km. 

Hamish de Bretton-Gordon, fost colonel în Regimentul Regal de Tancuri al armatei britanice, spune că numărul contează pentru o pătrundere.

O brigadă blindată pentru o operaţiune ofensivă semnificativă ar include în mod normal cel puţin 70 de tancuri. Astfel, mai mult de 100 de tancuri de luptă occidentale ar putea face o mare diferenţă, spune el.

Dacă Ucraina ar avea mai multe, ar putea încerca să desfăşoare operaţiuni ofensive simultane în locuri diferite, aşa cum a făcut anul trecut în nord şi în sud.

Marea Britanie nu trimite Ucrainei doar 14 tancuri Challenger, ci şi 30 de tunuri autopropulsate de artilerie şi vehicule blindate pentru a transporta şi proteja trupele ucrainene. 

Acest nou pachet de sprijin militar include, de asemenea, vehicule de distrugere a minelor şi vehicule de instalare a podurilor. Cu alte cuvinte, elementele esenţiale necesare pentru orice operaţiune ofensivă.

De asemenea, SUA furnizează Ucrainei peste 100 de vehicule blindate Bradley şi Stryker, iar Germania 40 de vehicule de luptă pentru infanterie Marder, precum şi tancuri Leopard. 

Tancurile sunt vârful suliţei, concepute pentru a se deplasa rapid pe teren deschis. Challenger 2, Leopard 2 şi M1 Abrams sunt mai rapide decât majoritatea tancurilor de fabricaţie rusă, cu viteze de peste 40 km pe oră  pe teren accidentat.

Pentru a cuceri rapid terenul, cu orice element de surpriză, acestea ar evita probabil zonele urbane, unde ar fi mai vulnerabile la atac. Rusia a arătat încă de la începutul acestui război, în încercarea eşuată de a înconjura Kievul, că o coloană lungă de blindate pe un drum este o ţintă uşoară pentru drone şi rachete anti-tanc Javelin. 

Barry, de la ISS, spune că orice atac cu vârf de lance ar căuta punctele slabe ale inamicului. Dar el avertizează, de asemenea, că Rusia şi-a petrecut ultimele luni consolidând poziţiile defensive cu tranşee şi capcane pentru tancuri.

De asemenea, tancurile occidentale sunt cu aproximativ 20 de tone mai grele decât cele ruseşti. Blindajul suplimentar oferă o protecţie mai bună, dar înseamnă, de asemenea, că tancurile ar putea fi prea grele pentru a traversa unele poduri improvizate. Atât Rusia, cât şi Ucraina au aruncat în aer poduri pentru a încetini avansarea.

Lentilele de ochire nocturnă şi camera de termoviziune sunt necesare. Doar tancurile mai avansate ale Rusiei, cum ar fi T-90,  sunt echipate pentru a lupta pe timp de noapte. Atacurile la adăpostul întunericului adaugă, de asemenea, elementul de şoc şi surpriză.

Cea mai mare provocare pentru Ucraina va fi logistica prin  menţinerea fluxului de combustibil, muniţie şi  piese de schimb. Ucraina nu trebuie doar să îşi întreţină vechiul arsenal din epoca sovietică, ci trebuie să se preocupe şi de un inventar tot mai complex de arme furnizate de Occident.

Tancurile britanice Challenger 2, de exemplu, nu folosesc aceeaşi muniţie standard NATO ca şi tancurile Leopard şi Abrams. Challenger 2 nu mai este în producţie. 

Barry spune că inginerii ucraineni ar putea fi familiarizaţi cu repararea motoarelor diesel,  precum cele din Leopard şi Challenger. Dar el adaugă că Abrams, fabricat în SUA, funcţionează cu un motor cu turbină cu gaz, ce este mai complicat. De asemenea, acesta consumă aproximativ de două ori mai mult combustibil decât un Leopard fabricat în Germania, conchide el.