Bilanţul victimelor de la Cernobîl încă mai generează controverse

Autorităţile ucrainene estimează că în total cinci milioane de persoane - ucraineni, belaruşi şi ruşi - au avut de suferit de pe urma acestei catastrofe. O mare parte dintre ei locuiesc în continuare în zonele contaminate.

Pentru Greenpeace, consecinţele contaminării radioactive (cancer, afecţiuni ale sistemului imunitar, boli cardiace) ar putea provoca în total între 100.000 şi 400.000 de morţi în aceste trei foste republici sovietice.

Aceste cifre contrastează cu bilanţul ONU, care a estimat în 2005 la 4.000 numărul persoanelor afectate de radiaţii.

Un comitet ştiinţific al ONU, UNSCEAR, nu recunoaşte decât 31 de decese în rândul operatorilor şi pompierilor cauzate direct de efectul radiaţiilor şi alte 19 decese în rândul persoanelor care s-au ocupat de operaţiunile de curăţare a zonei până în 2006, din "diferite motive".

Volodimir Palkin, un ucrainean în vârstă de 69 de ani, care lucra la centrală în momentul accidentului, a povestit pentru AFP că petrece cel puţin două luni pe an în spital şi că a suferit de numeroase tipuri de hemoragie. "Aveam o sănătate de fier, astăzi am aproape 30 de boli", a declarat Palkin, aflat într-o clinică specializată din Kiev. "Merg cu dificultate, oasele mele se sfărâmă, am probleme cu tiroida", a adăugat el.

După explozia reactorului numărul 4 al centralei, la 26 aprilie 1986, aproximativ 600.000 de cetăţeni sovietici au participat timp de mai multe luni la lucrările al căror scop era oprirea propagării radiaţiilor, izolarea fragmentelor reactorului şi curăţarea zonei contaminate în jurul centralei atomice.

Singura consecinţă incontestabilă a catastrofei este o creştere puternică a frecvenţei cancerelor tiroidiene. Ultimul raport al UNSCEAR, publicat în februarie, menţiona 6.000 de astfel de cazuri, dintre care 15 au dus la decese.

Belarusul Iuri Bandajevski, medic şi autor al mai multor studii despre Cernobîl, apreciază că rapoartele oficiale minimizează impactul catastrofei sub presiunea acţiunilor de lobby în favoarea energiei nucleare. "Timp de 25 de ani, structurile de stat au făcut totul pentru a ascunde informaţii, favorizând activitatea de lobby pentru energia nucleară, cea mai puternică din lume şi cea care dictează condiţiile", a declarat el pentru AFP.

Încarcerat în trecut pentru acuzaţii de corupţie pe care le denunţă drept politice şi legate de criticile sale faţă de puterea belarusă, Bandajevski acuză autorităţile fostei republici sovietice că nu fac nimic pentru a proteja milioanele de persoane care locuiesc în zonele contaminate.

Un alt medic, ucraineanul David Belîi, care lucrează la Centrul ştiinţific de medicină nucleară din Kiev, respinge acuzaţiile de presiune. "Nimeni nu interzice nimic", a afirmat el.

"Dacă examinăm frecvenţa bolilor de organe interne la victimele de la Cernobîl nu vom constata o creştere în raport cu populaţia generală", spune Belîi.

"Speranţa de viaţă la aceste persoane este aceeaşi ca la ceilalţi ucraineni", respectiv 61 de ani pentru bărbaţi şi 73 pentru femei, adaugă el.

Aceste concluzii se pot schimba pe viitor, admite omul de ştiinţă. "Nu trebuie să ne fie teamă să ne revizuim cunoştinţele şi să ne recunoaştem erorile", subliniază Belîi.