BIOGRAFIE: Antonis Samaras, pivotul unui joc tot mai riscant pentru Grecia

Ca o ironie a sorţii, Samaras, în vârstă de 60 de ani, a fost coleg de cameră cu Giorgios Papandreou, premierul socialist care urmează să demisioneze, în timpul studiilor la Amherst College, în Statele Unite. Ulterior el a devenit principalul său opozant, un luptător ambiţios, până la capăt.

Cu un avans în sondaje de peste zece la sută asupra partidului socialist Pasok, ND, partidul pe care îl conduce, a revenit în jocul politic profitând de greşelile Guvernului, după ce, în urmă cu doi ani, a suferit o umilitoare înfrângere electorală, în urma unei perioade de proastă gestionare.

Pe fundalul acestei derute a reuşit Samaras să preia conducerea unui partid din care a fost exclus, în 1992, din cauza intransigenţei sale naţionaliste. El i-a luat locul Dorei Bakoyannis, fiica lui Constantin Mitsotakis, premierul conservator pe a cărui prăbuşire a grăbit-o, în 1993.

În iunie, în pofida presiunilor creditorilor Greciei şi unei propuneri din partea lui Papandreou, Samaras a refuzat o primă ofertă de participare într-un Guvern de coaliţie, cerând fără încetare alegeri, în timp ce ţara se îndrepta către faliment.

Dar, în momentul în care spectrul falimentului se apropie, el revendică din nou, în ultima perioadă, rolul de garant al ancorării europene a Greciei pentru partidul său, cel care s-a aflat la originea aderării, în 1981, a ţării sale la Comunitatea Economică Europeană din perioada respectivă.

Membru al unei importante familii de conservatori din Messinia, în Peloponez, el a denunţat timp de doi ani "cura" de austeritate administrată de Guvernul socialist grecilor sub dictatura Uniunii Europene (UE) şi Fondului Monetar Internaţional (FMI), în schimbul perfuziei financiare care a salvat ţara de la faliment în mai 2010.

Deşi îşi schimbă total poziţia şi se declară pregătit să susţină planul de reducere a datoriei creat cu dificultate la Bruxelles, el continuă să refuze, sâmbătă, să semneze un "cec în alb" pentru noile măsuri de auteritate pe care planul le presupune.

Denunţând fără încetare un "dozaj" eronat de măsuri şi prioritatea acordată austerităţii, care, în opinia sa, riscă să fie fatală pentru economie, el ar vrea să poată, potrivit unuia dintre consilierii săi apropiaţi, să scadă impozitul asupra societăţilor, în faţa falimentelor care se succed în prezent.

Astfel, i-a supărat în mod considerabil atât pe europeni, cât şi pe membri ai propriei familii politice, care sunt deja foarte suspicioşi faţă de extrema rigiditate a acestui fost ministru de Externe, susţinător al unei linii ultradure în disputa cu fosta republică iugoslavă Macedonia, ţară vecină, în care părţile sunt închistate din 1991.

Atât susţinătorii, cât şi criticii săi nu încetează să amintească faptul că este strănepotul unei scriitoare de romane pentru copii, Penelope Delta, reprezentantă a mişcării patriotice greceşti de dinainte de război, cu care au crescut generaţii de copii greci. Potrivit familiei, ea s-a sinucis în ziua în care trupele germane au intrat în Atena, un lucru asupra căruia Samaras nu a insistat niciodată.

Deputat de dreapta din Messinia încă de la vârsta de 26 de ani, Samaras obţine prima funcţie de ministru, al Finanţelor, în 1989, în cadrul Guvernului de uniune naţională al lui Tzannos Tzannetakis, format la vremea respectivă cu scopul de a-l înlătura de la putere Andreas Papandreou, tatăl actualului premier.

Exclus în 1992 din ND din cauza naţionalismului exacerbat în problema Macedoniei, el creează partidul naţionalist Politiki Anixi (Polan, Primăvara politică), dar nu a reuşit să îl impună pe scena politică.

Revenit, în 2004, în rândul ND, care îşi strânge forţele pentru a-i îndepărta pe socialişti de la putere, el este ales eurodeputat, după care este numit ministru al Culturii, în ianuarie 2009, în Guvernul Caramanlis.

Samaras s-a născut la Atena şi este tatăl a doi copii.