BIOGRAFIE: Colonelul Muammar Kadhafi, cel mai longeviv dintre liderii arabi şi africani

Autoproclamat "regele regilor tradiţionali din Africa", "Ghidul", aflat la putere de 42 de ani, se poate mândri şi cu un alt titlu şi anume cel de decan al şefilor de stat africani, de la moartea, în iunie, a preşedintelui Gabonului, Omar Bongo Ondimba.

Născut, potrivit propriei legende, într-un cort de beduin în deşertul Syrte în 1942, colonelul Kadhafi, fiu de păstor din tribul Gaddafa, primeşte o educaţie riguroasă înainte de a intra în armată în 1965.

La vârsta de 27 de ani, la 1 septembrie 1969, el îi înlătură de la putere pe vechii regi Idriss, fără vărsare de sânge.

În 1977, el proclamă "Jamahiriya", pe care o defineşte ca un "stat al maselor" care guvernează prin intermediul comitetelor populare alese şi îşi atribuie singur titlul de "Ghid al revoluţiei". Puterea sa rămâne intactă.

Stilul său de viaţă, ţinutele sale tradiţionale, modul său excentric de a exercita puterea în această ţară imensă şi bogată în petrol dar puţin populată, par incongruente şi imprevizibile pentru occidentali, dar şi pentru arabi.

În uniforma sa militară decorată cu aur sau în tunica specifică beduinilor, lui Kadhafi îi place să primească oaspeţi în cort, la Syrte sau în curtea cazarmei Bab El Azizia, în centrul Tripoli.

Seducător, el apreciază compania feminină. El este înconjurat adeseori de femei în ţinută militară, pe care le numeşte "amazoanele" sale. El se hrăneşte frugal, mai ales cu lapte de cămilă.

Personaj teatral, Kadhafi este singularizat de acte şi declaraţii care au amuzat lumea, înfruntându-i pe omologii săi arabi sau emiţând teorii personale despre istorie şi oameni.

În cadrul unui summit arab, în 1988, avea o mănuşă albă în mâna dreaptă. El a explicat că în acest fel vrea să evite să strângă "mâini pătate de sânge". La summitul următor, el se afla alături de fostul rege saudit Fahd. Fumând ţigări groase, el se întorcea ostentativ către vecinul său de fiecare dată când exala fum.

Cartea sa Verde, care instituie "Jamahiriya", constituie singura soluţie pentru umanitate. Democraţia nu poate fi stabilită prin urne: "Alegerile, sunt o mascaradă", afirmă el.

În anii '90, Kadhafi, slăbit pe scena mondială, dezamăgit de partenerii săi arabi, se întoarce către continentul negru şi nu încetează să pledeze pentru înfiinţarea "Statelor Unite ale Africii".

Ales la conducerea Uniunii Africane (UA) la începutul lui 2009, Ghidul Jamahiriya libiene a dat tonul preşedinţiei sale cerându-le omologilor săi să-l numească de acum "Regele regilor tradiţionali ai Africii", după ce a fost "învestit" de liderii tradiţionali în Libia. După un an haotic, în care luările sale de poziţie disonante au afectat imaginea instituţiei, liderul libian îi cedează locul preşedintelui din Malawi.

Tratat timp de decenii drept şef al unui stat "terorist", el decide să se reconcilieze cu Occidentul.

În 2003, spre surpriza lumii întregi, el anunţă destructurarea programelor sale secrete de armament. Ulterior, el recunoaşte responsabilitatea ţării sale în atentatele împotriva unui avion american deasupra Lockerbie, în Scoţia (soldat cu 270 de morţi în 1988), a unui avion francez în Niger (170 de morţi în 1989) şi plăteşte indemnizaţii familiilor victimelor.

Fostul paria se deschide în sfârşit către Occident. Kadhafi primeşte în Libia lideri occidentali, în timp ce în străinătate i se desfăşoară covorul roşu, ca la Paris şi, mai recent, la Roma, ceea ce generează de fiecare dată polemici.

Puternic graţie resurselor de petrol, el reuşeşte în 2008 să pună capăt trecutului său cu Italia, obţinând scuze şi despăgubiri din partea Romei pentru perioada colonială.

Mai recent, el a determinat Elveţia să se plieze şi să îi prezinte scuze, la un an după ce fiul său Hannibal a fost arestat la Geneva pentru violenţe împotriva unor servitori.

El îl întâmpină triumfal pe Abdelbasset al-Megrahi, libianul condamnat pentru atentatul de la Lockerbie şi eliberat de Scoţia, generând indignarea Washingtonului şi Londrei.