BIOGRAFIE: François Hollande, un socialist fără experienţă, devine preşedinte după o campanie fără cusur

"Apreciez onoarea care mi-a fost acordată şi sunt conştient de sarcina care mă aşteaptă. Mă angajez să îmi servesc ţara cu devotament şi exemplaritatea cerute de această funcţie", a declarat preşedintele-ales în fieful său de la Tulle, într-o zonă rurală din centrul Franţei.

La lansare, nimeni nu se aştepta la victoria acestui şef, timp de 11 ani, al Partidului Socialist (PS) şi deputat din Corrèze. El nu avea nici charisma fostului director al Fondului Monetar Internaţional (FMI) Dominique Strauss-Kahn şi nici legătura profundă cu francezii a fostei sale partenere Ségolène Royal, candidată la preşedinţie în 2007.

"Eu sunt aşa cum mă vedeţi, nu sunt artificial, nu am nevoie să mă travestesc", spunea el în timpul campaniei, descriindu-se ca "simplu, direct, liber".

Fiul unui medic dur de extremă dreapta şi al unei asistente sociale de stânga, el şi-a construit campania pe o intuiţie: Franţa este obosită de energia debordantă a lui Nicolas Sarkozy, de "afişarea sa permanentă" şi doreşte un preşedinte "normal".

Hollande a fost înainte de orice altceva "anti-Sarkozy", cea mai bună promisiune de "îndepărtare" a preşedintelui în exerciţiu potrivit opozanţilor acestuia, care preiau sloganuri ale "primăverii arabe".

Citeşte şi: Francois Hollande a câştigat scrutinul prezidenţial din Franţa, cu 51,62 la sută din voturi, potrivit rezultatelor finale

Stânga avea un candidat credibil. Dar nu, încă, un învingător posibil. Însă lunile de campanie electorală au transformat percepţia francezilor cu privire la acest bărbat în vârstă de 57 de ani.

Dincolo de un om modest, capabil să vorbească despre fiscalitate ore întregi, ei au descoperit un om plin de umor, consecvent în programul său, combativ la mitinguri şi bătăios în dezbaterea faţă în faţă cu Nicolas Sarkozy.

"S-a schimbat. Este ca şi cum ar fi intrat în acest costum (de preşedinte) cu fiecare zi ce trecea", apreciază partenera sa Valérie Trierweiler. "Este întru totul pregătit să exercite această funcţie", adaugă ea.

Până pe 14 mai 2011, directorul general al FMI Dominique Strauss-Kahn este favoritul socialiştilor, al sondajelor şi al presei. Însă încurcăturile judiciare ale lui DSK îi deschid calea lui François Hollande.

Primele sondaje îl plasează pe primul loc între candidaţii de stânga preferaţi de francezi. Maai mult, el este în măsură să îl învingă pe Nicolas Sarkozy.

Acesta i-a reproşat lui François Hollande că se eschivează, că evită problemele, confruntarea.

"Omul nu este nici viclean şi nici cinic, se află pur şi simplu într-o poziţie de evitare", rezumă biograful său, Serge Raffy.

Evitare? Acest cuvânt s-a lipit de el încă din copilărie. Crescut într-o şcoală religioasă, el evită pedepsele profesorilor săi severi prin zâmbete şi note bune.

După ce se mută la Neuilly, un cartier parizian foarte şic, descoperă Parisul, politica, fetele. "În dragoste şi cu fetele stau ca la engleză, sunt mai degrabă în categoria mediocrilor", spune el.

Nici stângist şi nici anarhist, studiază la Şcoala Naţională de Administraţie (ENA), un creuzet al elitelor franceze, iar ulterior intră la Curtea de Conturi. Începe să scrie "note" pentru preşedintele Mitterrand, ales în 1981, singurul preşedinte socialist, până atunci, în cea de a Cincea Republică (instaurată în 1958).

La vârsta de 26 de ani încearcă un pariu, şi anume să se prezinte în alegerile legislative în fieful viitorului preşedinte Jacques Chirac, care îl interpelează într-o reuniune publică.

"Cine sunteţi dumneavoastră, domnule?", îl întreabă Jacques Chirac, care va spune ulterior că îl apreciază.

Citeşte şi: Nicolas Sarkozy recunoaşte înfrângerea "onorabilă": François Hollande este noul preşedinte al Franţei şi trebuie respectat

"Eu sunt cel pe care îl comparaţi cu labradorul lui Mitterrand", îi răspunde tânărul socialist.

Un social-democrat asumat, un european convins, François Hollande creşte în cadrul aparatului PS. El speră să intre în Guvernul preşedintelui Mitterrand. În van. Situaţia se repetă în 1997, când un socialist, Lionel Jospin, devine premier, în urma unei victorii a stângii în alegerile legislative.

Eşecurile stângii în 1995, 2002 şi 2007 îl determină să se hotărască.

Odată cu începerea şcolii, în 2009, Hollande discută cu noua sa parteneră Valérie Trierweiler. "I-am spus: «Dacă tu crezi că eşti cel mai bun, atunci fă-o", spune jurnalista în domeniul politic.

"Mi-a răspuns: «Eu sunt cel mai bun»", dă ea asigurări. "Îl auzeam pentru prima dată spunând acest lucru", mai spune ea.

Candidatul slăbeşte peste zece kilograme, îşi comandă costume pe măsură, îşi schimbă ochelarii.

Bărbatul afabil care se fereşte de conflict, vrea să se prezinte ca puternic, "tenace", principala sa calitate, în opinia prietenului său, fostul ministru Michel Sapin. Şi a surprins miercurea trecută, în cursul dezbaterii televizate faţă în faţă cu Nicolas Sarkozy, dovedindu-se mai ofensiv decât se aştepta.

Hollande este "impenetrabil", rezumă fiul său mai mare Thomas, care îl percepe ca pe un "om liber", un "optimist adevărat" şi un "strateg" care vrea să înţeleagă oamenii, dar să aibă totodată un avans.