BIOGRAFIE: Nicolas Sarkozy, un fost preşedinte ale cărui ambiţii politice sunt dejucate de către justiţie

Însă ambiţiile sale prezidenţiale pentru 2017 sunt "ipotecate" de problemele judiciare pe care le are. Numele fostului preşedinte de dreapta este citat în şase dosare judiciare, între care mai multe în legătură cu finanţarea campaniei sale prezidenţiale din 2012.

O personalitate care generează clivaje - numeroşi alegători de dreapta îl preferă, dar 62% dintre francezi nu sunt de acord cu revenirea lui în politică -, Sarkozy este nevoit să ţină cont şi de balul ambiţiilor în cadrul partidului său, UMP, devastat de o criză în urma înfrângerii pe care a suferit-o.

"Nu veţi mai auzi vorbindu-se despre mine", le dădea asigurări jurnaliştilor la începutul lui 2012, luând în calcul această perspectivă.

Transformat în susţinător de conferinţe internaţionale la Londra, Amman sau New York, la fel ca şi alţi foşti lideri de prim-plan, afişând o atitudine degajată şi o barbă de trei zile, Nicolas Sarkozy nu a renunţat, însă, la politica franceză pentru prea mult timp.

Zgârcit în declaraţii publice, el face apel cu regularitate la amintirile francezilor prin ceea ce apropiaţii săi numesc "cărţi poştale" - între altele, participarea la un miting de susţinere a candidatei dreptei la alegerile municipale din martie 2014, un articol de presă înaintea alegerilor europene sau confidenţe "răsuflate" pentru anumite publicaţii.

De asemenea, apare frecvent în compania soţiei sale, cântăreaţa Carla Bruni, în turneele acesteia în străinătate şi în Franţa.

- Balul pretendenţilor

Mai multe surse din cadrul UMP susţin că revenirea sa în prim-planul scenei politice este programată "în primele 15 zile din septembrie", când îşi va anunţa candidatura la preşedinţia UMP, rămasă vacantă în urma demisiei lui Jean-François Copé, prima etapă în vederea alegerilor prezidenţiale din 2017.

Ambiţiile sale se lovesc, însă, de ambiţiile altor pretendenţi - foştii premieri François Fillon şi Alain Juppé. Iar după doar un an susţinerea candidaturii sale în rândul alegătorilor de dreapta a scăzut de la 66% la 50%.

Dar Nicolas Sarkozy nu s-a îndoit niciodată de capacităţile sale de a face faţă adversităţii.

Avocat de profesie, fără să urmeze vreun curriculum prestigios la marile şcoli, s-a angajat în mişcarea gaulistă la vârsta de 19 ani, a fost ales primar al bogatei periferii pariziene Neuilly-sur-Seine la vârsta de 28 de ani, deputat la vârsta de 34 de ani, a devenit ministru la vârsta de 38 de ani şi şef de stat în 2007, la vârsta de 52 de ani.

Un ambiţios "care nu se teme de nimic şi mai ales nu de el-însuşi", a spus despre el fostul preşedinte Jacques Chirac, primul său mentor.

Sarkozy nu provine din mica burghezie franceză, ca mulţi dintre colegii săi. Fiul unui imigrant ungur, el a fost crescut de mama şi bunicul său, un grec din Salonic. "Am sânge amestecat (...), vin din altă parte", a spus el.

Viaţa sa privată a fost, mult timp, etalată în public. Relaţia sa cu oameni puternici şi cu banii a fost denunţată, iar viaţa sa sentimentală a alimentat subiecte de presă.

Deja tatăl a doi copii, Nicolas Sarkozy este primul preşedinte francez care a divorţat, s-a recăsătorit şi a procreat un copil în timpul mandatului.

În schimb, este al doilea preşedinte cu probleme judiciare. Predecesorul său Jacques Chirac a avut statutul de "martor asistat" în 2007, într-un caz de angajări fictive la Primăria Parisului, şi a fost condamnat, patru ani târziu, la doi ani închisoare cu suspendare pentru deturnare de fonduri publice, abuz de încredere şi conflict de interese.