BIOGRAFIE: Obama, un candidat al speranţei, dar un preşedinte al posibilului

"Progresul este dificil. Schimbarea poate fi lentă", recunoaşte Obama în discursurile sale, înainte de înfruntarea la urne, pe 6 noiembrie, cu republicanul Mitt Romney, care îl acuză pe preşedinte că nu a reuşit să îşi respecte promisiunea de a-i uni pe americani şi de a pune economia pe picioare.

Însă "dacă vreţi să continuăm să încercăm să atingem această viziune a Statelor Unite pe care o purtăm în suflet, schimbarea va veni", a adăugat Obama, în contextul în care sondajele anticipează un scor strâns, care relevă alegători dezamăgiţi după ce s-au confruntat, de patru ani, cu cea mai rea criză economică înregistrată din anii '30 şi până în prezent.

La Convenţia democrată de la Boston, în 2004, care îl învesteşte pe John Kerry să lupte împotriva lui George W. Bush, îşi face cu adevărat apariţia pe scena naţională americană Barack Hussein Obama, fiul unui kenyan şi al unei americance, apărând o abordare consensuală a politicii, care seduce şi marchează.

Obama, născut la Hawaii, reprezintă la această dată, de şapte ani, sudul dezmoştenit de la Chicago, în Senatul statului Illinois (nord). La începutul lui 2005, el accede în Senatul de la Washington, iar mulţumită charismei şi elocvenţei devine favoritul mass-media.

Patru ani mai târziu, după o ascensiune meteorică în cursul căreia o înfrânge pe Hillary Clinton în alegerile primare democrate pentru ca apoi să triumfe în faţa veteranului republican John McCain în alegerile prezidenţiale, el devine succesorul lui Bush şi se instalează, la vârsta de 47 de ani, la Casa Albă împreună cu soţia sa, Michelle, şi cele două fiice ale lor.

Însă exercitarea puterii se dovedeşte uneori frustrantă pentru acest avocat şi profesor de drept constituţional care a studiat la Harvard, mai ales după ce republicanii obţin majoritatea în Camera Reprezentanţilor, la sfârşitul lui 2010, şi încearcă să pună în aplicare promisiunile de reducere a cheltuielilor fără să crească impozitele.

Această coabitare este marcată de confruntări acerbe care aduc ţara pe marginea unui default în 2011 şi o costă o scădere a ratingului datoriei suverane.

La momentul în care le cere din nou americanilor să îl voteze, Obama poate, totuşi, să se prevaleze de un bilanţ respectabil, incluzând o reformă a asigurărilor de sănătate menită să ofere protecţie unui număr suplimentar de aproximativ 30 de milioane de americani, promulgată în 2010 şi validată doi ani mai târziu de către Curtea Supremă.

Încă de la preluarea puterii, Obama semnează un plan masiv de relansare care stabilizează economia. Însă republicanii subliniază că şomajul, de 8,3%, rămâne mai ridicat decât la începutul mandatului său, în timp ce datoria statului federal a crescut cu jumătate începând din 2009.

Obama obligă totodată sectorul auto la o restructurare dureroasă şi impune adoptarea unei reforme de reglementare a activităţilor de pe Wall Street.

Deşi devine primul preşedinte american care susţine căsătoria între persoane de acelaşi sex, nu reuşeşte să impună nici adoptarea unei reforme a imigraţiei şi nici un plan de tranziţie către energia "verde".

Cel care făcea să se vorbească pentru prima dată în străinătate despre el în 2002, în urma unui discurs împotriva războiului din Irak, îşi îndeplineşte promisiunea la sfârşitul lui 2011 şi retrage militarii americani din această ţară.

În schimb, în Afganistan triplează contingentul în mai puţin de un an, cu misiunea de a relansa lupta împotriva Al-Qaida, un obiectiv urmărit de asemenea în Pakistanul vecin şi care s-a finalizat cu triumful eliminării lui Osama ben Laden în mai 2011.

Dacă accederea unei persoane de culoare la cea mai importantă funcţie a primei puteri mondiale, după 150 de ani de la abolirea sclaviei şi după mai puţin de o jumătate de secol de la adoptarea legislaţiei privind drepturile civice, a fost salutată ca un eveniment istoric, Obama pare să se afle într-o căutare permanentă a normalităţii şi clasicului.

Joacă golf, bea bere şi îşi plimbă câinele, făcând o datorie de onoare din a-şi întrerupe ziua de lucru pentru a merge să ia masa cu familia.