„Ei au nevoie de mari răsturnări, noi avem nevoie de marea Rusie”, este fraza celebră a premierului rus din perioada ţaristă Piotr Stolîpin, înainte de revoluţia din octombrie, dar crezul lui Putin, care îl citează frecvent pe ilustrul său predecesor, seamănă mult cu aceasta.
Înaintea legislativelor de duminică ce vor confirma dominaţia partidului Rusia Unită pe care îl prezidează, fostul agent KGB şi-a redublat avertismentele în ceea ce priveşte absenţa alternativă a puterii pe care o încarnează împreună cu Dmitri Medvedev.
„Este suficient să faci doi sau trei paşi greşiţi pentru ca totul să se prăbuşească atât de repede încât să nu avem timp să ne dăm seama. Totul se ţine de un fir la noi”, a avertizat el în octombrie, justificând „strângerea şuruburilor”, potrivit propriei sale expresii, de un deceniu.
Ales la preşedinţia rusă în martie 2000 după epoca haotică de la sfârşitul anilor ’90, Vladimir Putin a efectuat două mandate de patru ani, făcând pace cu Cecenia cu preţul unui război sângeros, preluând controlul asupra presei, îndepărtând „oligarhii” şi sancţionând guvernatorii prea întreprinzători.
În 2008, când Constituţia îi interzicea două mandate consecutive, el l-a propulsat la preşedinţie pe Dmitri Medvedev, care în perioada respectivă era vicepremier şi care îi datorează întreaga lui carieră, pentru ca el să preia conducerea Guvernului.
Dar dacă a respectat o subordonare formală faţă de acest şef de stat cu 13 ani mai tânăr decât el, Putin a apărut clar ca cel mai puternic din acest tandem.
După ce a întreţinut incertitudinea privind intenţiile respective, cei doi bărbaţi au apărut la un congres al partidului Rusia Unită în septembrie, Medvedev anunţând că renunţă la un al doilea mandat pentru a-l lăsa pe Vladimir Putin să revină la Kremlin după alegerile prezidenţiale din martie. Actualul preşedinte va deveni, la rândul său, premier în martie, potrivit acestei scheme.
Mandatul prezidenţial a fost prelungit la şase ani, astfel că Putin ar putea rămâne la putere până în 2024.
Presa independentă şi opoziţia au avansat imediat comparaţii cu fostul lider sovietic Leonid Brejnev, care a rămas 18 ani la putere, din 1964 până la moartea sa în 1982.
„Roosevelt a fost ales de patru ori” în Statele Unite înainte de război, a replicat Putin în octombrie, invocând şi exemplul generalului de Gaulle în Franţa.
Fost agent sovietic în RDG, care a trecut în anii ’90 de la un post de primar în oraşul său natal Sankt-Petersburg, înainte de a fi chemat la Moscova să conducă FSB (serviciul federal de securitate), şi-a afişat permanent nostalgia faţă de grandoarea ţării în perioada comunistă.
URSS nu era altceva decât „marea Rusie”, a declarat el recent. Putin a calificat la un moment dat dispariţia Uniunii Sovietice în 1991 drept „cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului XX”.
Dar dacă rămâne foarte popular, Vladimir Putin şi-a văzut popularitatea scăzând în ultimele luni, în timp ce criticile feroce şi ironice s-au multiplicat pe Internet, devenit principalul spaţiu de exprimare critică în Rusia.
Potrivit Centrului Levada, institutului de sondaje independent, la 1 noiembrie proporţia ruşilor care aprobă activitatea sa a scăzut într-un an cu 20 de puncte procentuale, la 61 la sută, faţă de 38 la sută care se declară nemulţumiţi.
Într-un incident inedit de la preluarea puterii în 2000, Putin a fost huiduit şi fluierat la 20 noiembrie de spectatori cu ocazia unei lupte de arte marţiale pe stadionul olimpic din Moscova, în timp ce îl felicita pe învingător.
Spectatorii au fluierat ieşirea învinsului, un american, a asigurat atunci purtătorul de cuvânt al lui Putin.