„Nu vrem să distingem o ţară anume”, a declarat Rasmussen, referindu-se implicit la Iran.
El a adăugat că „mai mult de 30 de ţări deţin – sau vor să dobândească – dispozitive balistice cu capacitatea de a atinge una dintre statele NATO”.
„Astfel, nu este necesar să nominalizăm o ţară în mod particular, deoarece este o ameninţare care evoluează”, a explicat el.
Liderii celor 28 de state NATO urmează să aprobe, vineri şi sâmbătă, în capitala portugheză, decizia de principiu de a dota Alianţa cu un scut antirachetă pentru a proteja Europa.
Conform preşedinţiei franceze, „nu va scrie negru pe alb, în documentele de adoptat, originea ameninţării care apare”.
Turcia, un membru important al NATO, a avertizat recent împotriva desemnării Iranului ca ameninţare pe care acest sistem trebuie să o contracareze.
„NATO este o organizaţie de apărare. Un sistem de apărare este pe cale să fie pus la punct împotriva oricărei (ţări) din lume care posedă rachete balistice şi nu aparţine NATO”, a declarat recent preşedintele turc, Abdullah Gul.
„Desemnarea unei singure ţări, Iranul (…), este eronată şi nu se va întâmpla. O ţară anume nu va fi vizată (…). Nu vom accepta acest lucru, cu siguranţă”, a adăugat preşedintele turc, într-un interviu pentru BBC.
NATO şi Statele Unite vor să instaleze un sistem de interceptare a rachetelor pentru a proteja Europa contra ameninţării tot mai importante a lansării unor rachete cu rază scurtă şi medie de acţiune dinspre Orientul Mijlociu, şi anume din Iran.
Această problemă se va afla de asemenea în centrul summitului NATO-Rusia de la Lisabona, de sâmbătă, la care va participa preşedintele rus, Dmitri Medvedev, a cărui ţară este reticentă, în pofida asigurărilor că nu va viza Rusia.
Turcia, membră a Alianţei Nord-Atlantice, se teme că, după ce sistemul va fi instalat, acesta ar putea conduce la deteriorarea relaţiilor sale cu Iranul şi cu Rusia, care s-au dezvoltat în ultimii ani.