Căderea Zidului Berlinului: Momentul istoric care a schimbat lumea pentru totdeauna - FOTO

Astăzi se împlinesc 30 de ani de la căderea zidului din Berlin - Mauerfall - aşa cum îl numesc germanii, un moment istoric care a schimbat lumea pentru totdeauna.

Zidul Berlinului, unul dintre cele mai pregnante simboluri ale Războiului Rece, a fost construit, iniţial, pe 13 august 1961, şi a fost demolat în săptămânile care au urmat după 9 noiembrie 1989. A reprezentat un moment care a şocat lumea, a marcat începul sfârşitului pentru ”Războiul Rece” şi a culminat cu cădearea comunismului în Germania de Est, reunificarea Germaniei 11 luni mai târziu, pe 3 octombrie 1990 şi prăbuşirea Uniunii Sovietice în 1991.

O eroare de judecată? Sau o mişcare îndrăzneaţă şi intenţionată?

Povestea Mauerfall-ului sau căderea Cortinei de Fier în toată Europa este pe cât de complicată, pe atât de fascinantă. Un aspect important este acela că zidul a fost distrus în mod paşnic iar căderea sa a fost pusă pe seama unei greşeli banale a unui aparatchik (funcţionar) comunist din Germnia de Est. Gunther Schabowski a anunţat la o conferinţă de presă pe 9 noiembrie 1989, răspunzând unor întrebări despre noile reguli de călătorie în vest, că acestea intră în vigoare imediat.

Jurnaliştii au difuzat ştirea deschiderii graniţei. Imediat, un număr mare de est-germani au luat cu asalt Zidul Berlinului, care separase oraşul, familiile şi prietenii din cele două Germanii şi fusese graniţa simbolică dintre democraţie şi comunism, timp de 28 de ani.

În realitate Schabowski nu trebuia să facă acest anunţ până pe 10 noiembrie 1989 şi ar fi trebuit să spună că est-germanii aveau nevoie de o viză legală pentru a putea călători.

La 30 de ani de la acest eveniment încă se dezbate aprins dacă prăbuşirea zidului Berlinului, un preludiu la căderea întreg blocului comunist a fost doar un accident al istoriei, o greşeală de exprimare. A fost oare rezultatul unei neînţelegeri în ierarhia comunistă, prinsă pe picior greşit de evoluţia evenimentelor sau un gest calculat al dicataturii din Germania de Est, care a ajuns la capătul liniei?

Imediat după anunţul că Zidul, cel mai puternic simbol al Cortinei de Fier şi al Războiului Rece care divizase Estul de Vest, era deschis, grănicerii din Germania de Est care nu fuseseră anunţaţi în legătură cu aceste decizii, puteau respecta ordinul de a-i împuşca pe loc pe cei care au luat cu asalt Zidul. Au optat însă să nu o facă şi au fost practic cei care au deschis graniţa riscându-şi vieţile şi punând capăt Zidului Ruşinii.

Egon Krenz, ultimul lider comunist din RDG, încă îl mai detestă pe Schabowski, pe care îl acuză că a aruncat RDG-ul „într-o situaţie dificilă” prin anunţul făcut în acea zi.

Căderea Zidului Berlinului a fost „cea mai urâtă zi din viaţa mea”, a spus Krenz într-un interviu acordat BBC, ceva prin care nu ar vrea să mai treacă vreodată.

Schabowski ar fi trebuit, potrivit lui Krenz, să citească un comunicat de presă prin care era anunţat începutul circulaţiei libere în următoare zi. Ideea a fost să se dea voie la plecări controlate cu vize obligatorii şi de a menţine infrastructura graniţelor. Nu a fost vorba să se dărâme Zidul peste noapte, şi o data cu el RDG-ul.

Aşadar, a fost o eroare de judecată? Sau o mişcare îndrăzneaţă şi intenţionată? Până la moartea sa în 2015, la vârstă de 86 de ani, Schabowski nu a răspuns niciodată clar la aceste întrebări.

„Salvaţi RDG-ul”

„Nimeni nu ar fi putut să oprească mişcarea care a fost declanşată de anunţ”, ar fi spus acesta mai târziu, descriindu-se drept un reformator înflăcărat.
Potrivit versiunii sale, deschiderea graniţelor a fost „împinsă” de către o mulţime de susţinători ai schimbării care era împotriva dorinţelor comitetului central al partidului, dominat de stalinişti înrăiţi.

„Am ajuns la concluzia că dacă vrem să salvăm RDG-ul, trebuie să lăsam oamenii care vor să plece, liberi”, a spus Schabowski pentru cotidianul TAZ în 2009.

Totuşi, fostul disident din Germania de Est, Wolfgang Thierse este convins că Schabowski nu a înţeles niciodată impactul real al anunţului său.
„Nu cred că a ştiut ce se ve întâmpla”, a spus acesta.

„Am crezut că ceva se pregătea pentru libera circulaţie pentru că partidul communist a vrut să scadă presiunea. Dar Schabowski nu a suspectat pentru nici măcar un moment că el va fi cel care va porni totul”, a spus Thierse.

Merkel, „fără cuvinte şi fericită”

Evenimentele care au urmat au schimbat totul în Germania de Est după mai bine de 40 de ani de Război Rece. După ce au auzit mesajele la radio, la TV şi de la prieteni, nemţii din Germania de Est au luat cu asalt peste noapte graniţele.

Precauţi la început, apoi spectici, au fost încurajaţi de oamenii din Germania de Vest care deja îi aplaudau de partea cealaltă a Zidului.

Barierele s-au deschis, fiind luate cu asalt de către mulţimile imense, începând în Berlin la punctul de trecere Bornholmer Strasse. Printre berlinezii de est, care treceau în vest, se număra şi o anume Angela Merkel. „Eram doar fără cuvinte şi fericiţi”, a spus Merkel canalului de ştiri ARD.

Cercetătorul de la Academia de Ştiinţe RDG a sărbătorit modest momentul şi a băut „o cutie de bere” cu prietenii în vest, înainte să se întoarcă acasă la o oră rezonabilă.

„Primirea în Berlinul de Vest a fost aşa de călduroasă”, a declarat viitorul Cancelar al Germaniei pentru cotidianul Frankfurter Rundschau.

În cele din urmă, mai multe puncte de trecere au fost deschise, iar paznicii, copleşiţi de evenimente şi fără să mai primească ordine de la partid, au încetat să-şi mai exercite datoriile şi s-au retras.

„Suntem la fel de pierduţi ca şi voi”, i-a spus un paznic unei femei din Berlin.

„Nebunie absolută”

La Bundestag, în capitala „proviziorie” a Germaniei de Vest în Bonn, poliţiştii au început să-şi dea seama de „cutremurul istoric” care se întâmpla chiar sub ochii lor.

La ora locală 22.40 , principalul prezentator al televiziunii din Germania de Vest, Hanns-Joachim Friedrichs, a rostit cuvintele „Berlinul de Est deschide Zidul”.

„Zidul Berlinului nu mai desparte nimic”, a scris AFP în acea noapte, reporterii agenţiei fiind impresionaţi de şansa de a fi martori la un moment istoric.

În acea noapte de vis, berlinezii din Est şi din Vest s-au urcat pe Zidul urât de toţi în faţa Porţii BrandenBurg şi au dansat pentru libertate şi pentru „sfârşitul istoriei”.

Imaginile triumfătoare care au surprins oamenii unindu-se cu lacrimi în ochi au făcut înconjurul lumii. Toată lumea părea că spune o variantă a expresiei „este o nebunie!”. ​

Cât despre Schabowski? Acesta a fost condamnat în 1997 pentru complicitate complicitate la instaurarea regimului de frontieră. La graniţă au fost ucişi numeroşi cetăţeni în timp ce încercau să fugă din ţară. Schabowski a fost mai apoi graţiat, în anul 2000.