Care au fost cei mai populari preşedinţi ai Franţei din istoria recentă?

Conform blogului Discoverwalks, iată cei mai populari preşedinţi din perioada celei de-a Cincea Republici Franceze (instaurată din 1958). 

Lista completă a preşedinţilor Franţei poate fi vizualizată pe site-ul oficial al Palatului Elisee. 

1. Charles de Gaulle

Ca fost general din al doilea război mondial şi liderul rezistenţei franceze, a fost preşedinte francez între 1959 şi 1969, servind două mandate foarte reuşite. Era cunoscut pentru voinţa sa de a extinde „măreţia Franţei” şi avea un stil de guvernare puternic  pentru care rămâne celebru. De Gaulle este renumit pentru că a refuzat armistiţiul pe care fostul preşedinte francez Pétain a vrut să-l semneze cu Germania lui Hitler. A retras Franţa din NATO şi a făcut-o a cincea putere nucleară a lumii. 

2. Georges Pompidou

Georges Pompidou a servit un mandat complet ca preşedinte francez între 1969 şi 1974. El este singurul preşedinte francez din istorie care a murit la jumătatea mandatului. , Pompidou a continuat politica de modernizare a lui De Gaulle, prin crearea de mari grupuri industriale şi lansarea   trenului de mare viteză ( TGV) . Statul a investit masiv în sectoarele auto, agroalimentar, siderurgic, telecomunicaţii, nuclear şi aerospaţial. 

3. François Mitterrand
Mitterrand a servit poporul Franţei între 1981 şi 1995, pe parcursul a două mandate. Atunci, un mandat prezidenţial dura 7 ani. El este cunoscut pentru că a rămas în funcţie mai mult decât orice preşedinte înainte sau după el, pe o perioadă de timp de 14 ani. A devenit celebru pentru abolirea pedepsei cu moartea în Franţa şi a redus numărul orelor de muncă pe săptămână la 39. 

4. Jacques Chirac
Jacques Chirac a fost votat în repetate rânduri „preşedintele favorit al poporului francez” şi a fost persoana care a preluat locul lui Mitterrand după încheierea celui de-al doilea mandat. Datorită lui, mandatul prezidenţial au fost redus  de la 7 la 5 ani. A fost una dintre singurele personalităţi politice din Europa care s-a opus public războiului din Irak din 2003.

5. François Hollande
Hollande este preşedintele care a venit chiar înaintea celui pe care îl are Franţa acum. El a servit între 2012 şi 2017. În 2013, Hollande a făcut istorie când a legalizat căsătoria dintre persoanele de acelaşi sex.  A trimis trupe în Mali şi Republica Centrafricană, cu aprobarea Consiliului de Securitate al ONU, pentru a stabiliza pacea în acele ţări. A găzduit imigranţii şi refugiaţii din Siria şi Irak în urma instalării califatului Stat Islamic. Mandatul său a fost marcat şi de atacurile teroriste de la Paris - redacţia Charlie Hebdo şi teatrul Bataclan. 

6. Nicolas Sarkozy
Între 2007 şi 2012, Nicolas Sarkozy a fost preşedinte al Franţei pentru un mandat complet. El a lăsat o amprentă destul de mare şi a fost numit „preşedintele strălucitor” datorită petrecerilor şi haosului general care părea să facă parte din agenda lui zilnică. Sub mandatul său, Franţa a reintrat în NATO.S-a confruntat cu criza financiară din 2007-2008, a servit ca mediator în războiul ruso-georgian şi  a negociat încetarea focului cu Putin, a iniţiat reforma universităţilor franceze şi reforma pensiilor. S-a căsătorit cu cântăreaţa şi compozitoarea  Carla Bruni în 2008 la Palatul Élysée din Paris. Recent, a fost condamnat pentru corupţie. 

7. Valery Giscard d'Estaing
VGE, cum îl numeau oamenii, a încheiat un mandat prezidenţial între 1974 şi 1981. A muncit mult pentru a moderniza societatea  franceză. El a legalizat avortul şi a redus vârsta legală a majorităţii de la 21 la 18 ani.

8. Emmanuel Macron 

La început, Macron era popular pentru că era căsătorit cu o femeie cu 25 de ani mai mare decât el, care i-a fost cândva profesoară. La vârsta de 39 de ani, Macron a devenit cel mai tânăr preşedinte din istoria Franţei. El a venit la putere când America era condusă de Donald Trump, pe vremea când NATO era considerat a fi "într-o moarte clinică". 

Macron a gestionat multe reforme în legislaţia muncii şi a coordonat tranziţia Franţei la  energia regenerabilă . Opoziţia faţă de reformele sale interne, în special din cauza propuerii de taxă pe combustibil , a culminat cu protestele vestelor galbene din 2018. În 2019, catedrala Notre-Dame a luat foc.

Din 2020, el a combătut pandemia de COVID-19 şi a încurajat vaccinarea prin interdicţii dure pentru cei nevaccinaţi. În politica externă, el a cerut reforme în Uniunea Europeană şi a semnat tratate bilaterale cu Italia şi Germania. El a supravegheat, de asemenea, o dispută cu Australia şi Statele Unite cu privire la pactul de securitate AUKUS.

A participat la atacarea Siriei în 2018 alături de SUA şi Marea Britanie şi s-a alăturat răspunsului internaţional la invazia rusă a Ucrainei din 2022. 

Primul mandat al lui Macron a fost extrem de dificil, iar francezii au traversat cele mai dure vremuri de la al doilea război mondial încoace. Rămâne de văzut cum va fi cel de-al doilea mandat.