George W. Bush, preşedintele SUA în 2003, a invocat mai multe motive pentru a justifica invazia Irakului, potrivit Casei Albe.
Printre acestea se numără:
În plus, unii critici au susţinut că motivul real al invaziei Irakului ar fi fost interesele economice ale SUA şi controlul asupra resurselor de petrol din regiune.
Termenul „razboi preventiv” a fost folosit de către administraţia Bush pentru a justifica invazia Irakului din 2003. În concepţia lui Bush, un „razboi preventiv” este un conflict armat declanşat pentru a preveni o ameninţare iminentă la adresa securităţii naţionale a SUA sau a aliaţilor săi, chiar dacă nu există o dovadă concretă a acestei ameninţări.
În cazul Irakului, administraţia Bush a susţinut că Saddam Hussein avea în posesie arme de distrugere în masă şi că avea intenţia de a le utiliza împotriva SUA sau a aliaţilor săi, constituind astfel o ameninţare iminentă şi justificând astfel declanşarea unui „razboi preventiv”.
Cu toate acestea, după invazie, nu s-au găsit dovezi solide care să susţină aceste afirmaţii şi acest argument a fost puternic contestat de criticii invaziei Irakului.
Înainte de invazia Irakului din 2003, au avut loc ample proteste la nivel global împotriva războiului.
Protestele s-au desfăşurat în mai multe oraşe importante din întreaga lume, inclusiv în Statele Unite, Regatul Unit, Spania, Franţa, Germania, Italia, Australia, Japonia şi multe altele.
Cel mai mare protest global a avut loc pe 15 februarie 2003 şi a atras aproximativ 10-15 milioane de oameni în peste 600 de oraşe din întreaga lume, organizat sub sloganul „Nu războiului”.
Cu toate acestea, invazia a continuat şi a avut loc pe 20 martie 2003, în ciuda opoziţiei internaţionale semnificative.
SUA au primit aprobarea Congresului pentru a invada Irakul în 2003, dar nu au obţinut aprobarea Consiliului de Securitate al ONU şi nici a Adunării Generale a ONU.
Potrivit BBC, secretarul ONU de atunci, Kofi Annan, a declarat că intervenţia militară americană în Irak este ilegală.
În octombrie 2002, Congresul SUA a adoptat o rezoluţie care autoriza utilizarea forţei militare împotriva Irakului. Rezoluţia a fost susţinută de majoritatea membrilor Congresului, dar a fost criticată de alţii, inclusiv de democraţi şi de organizaţiile pentru drepturile omului.
Cu toate acestea, eforturile administraţiei Bush de a obţine aprobarea Consiliului de Securitate al ONU au eşuat.
SUA au prezentat dovezi despre existenţa armelor de distrugere în masă în Irak, dar acestea nu au fost acceptate de toţi membrii Consiliului de Securitate. Acest lucru a dus la decizia SUA de a invada Irakul fără aprobarea ONU.
„Există un mit despre război pe care am vrut să-l clarific de ani de zile. După ce nu s-au găsit arme de distrugere în masă, stânga a pretins că „Bush a minţit. Oamenii au murit. Această acuzaţie în sine este o minciună. Este timpul să o lăsăm să se odihnească”, l-a citat Washington Post pe fostul secretar de presă al administraţiei Bush, Ari Fleischer.