Carlos "Şacalul", condamnat la închisoare pe viaţă pentru atentate comise în Franţa

Avocata sa, Isabelle Coutant-Peyre, a anunţat că va face apel, calificând acest verdict drept "scandalos". Vladimir Ramirez, unul dintre fraţii lui Carlos, a apreciat că a fost "judecat în avans".

Aceasta este pedeapsa maximă pe care o putea pronunţa Curtea şi era pedeapsa cerută de Parchet împotriva venezuelanului în vârstă de 62 de ani, judecat de la 7 noiembrie pentru patru atentate soldate cu 11 morţi şi aproape 150 de răniţi, comise în 1982 şi 1983.

O femeie de naţionalitate germană, Christa Froehlich, judecată pentru unul dintre aceste atentate, a fost achitată.

Alte două pedepse cu închisoarea pe viaţă au fost pronunţate împotriva germanului Johannes Weinrich, fost adjunct al lui Carlos şi deţinut în Germania pentru alte fapte, şi a palestinianului Ali Kamal Al Issawi, care nu a fost prins.

Monologul lui Carlos, înainte de închiderea dezbaterilor, s-a întins pe parcursul a cinci ore, iar curtea a deliberat timp de patru ore.

Carlos şi-a încheiat intervenţia citind un document prezentat drept "testamentul lui Muammar Kadhafi", un "om care a făcut mai mult decât toţi revoluţionarii ca noi din lume".

"Trăiască revoluţia!", "Allah Akbar!", a strigat el, cu pumnul ridicat, imitat de circa 15 dintre susţinătorii săi din public.

În monologul său eratic, amestecând considerente geopolitice şi personale, Carlos a criticat procesul său "pripit", o "comedie de serie B", despicând fiecare intervenţie a avocaţilor părţilor civile şi a celor generali.

El a declarat că îşi "asumă responsabilitatea politică şi militară pentru toate atentatele comise de Organizaţia Revoluţionarilor Internaţionalişti (ORI) şi Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei (FPLP)", pentru "cauza palestiniană".

El a susţinut în continuare că nu are nici o legătură cu cele patru atentate de care este acuzat.

Potrivit acuzării, mobilul acestei campanii de atentate care ar fi fost orchestrată de Carlos a fost obţinerea eliberării partenerei sale germane Magdalena Kopp şi a elveţianului Bruno Bréguet, amândoi membri ai grupului său.

Kopp şi Bréguet au fost arestaţi la Paris în februarie 1982, având asupra lor arme şi explozibil. Câteva zile mai târziu, o scrisoare din partea ministrului de Interne cerea eliberarea lor în "termen de 30 de zile", un ultimatum însoţit de "ameninţări de război" împotriva Franţei. Amprentele lui Carlos au fost identificate pe document.

După o lună, la 29 martie 1982, o bombă exploda într-un tren Paris-Toulouse provocând moartea a cinci persoane şi rănirea altor 28.

În ziua în care a debutat procesul lui Kopp şi Bréguet, la 22 aprilie, a explodat o maşină-capcană în faţa sediului revistei Al Watan Al Arabi, pe strada Marbeuf din Paris, provocând moartea unei persoane şi rănirea altor 66.

Celelalte două atentate comise la 31 decembrie 1983 în gara Saint-Charles din Marsilia (doi morţi şi 33 de răniţi) şi împotriva unui TGV Marsilia-Paris la Tain-L'Hermitage (trei morţi şi 12 răniţi) au fost comise în timp ce cei doi "tovarăşi" îşi ispăşeau condamnarea de patru şi cinci ani de închisoare.

Carlos ispăşeşte deja o pedeapsă cu închisoarea pe viaţă pentru uciderea a trei bărbaţi, dintre care doi poliţişti, la Paris, în 1975. El este încarcerat în Franţa de la arestarea sa în Sudan, de către poliţia franceză, în august 1994.