Cât de aproape este Iranul de a obţine o bombă nucleară? Scenariul care îngrijorează SUA şi Israelul

După uciderea generalului Qasem Soleimani, Teheranul a anunţat că nu va mai respecta unele dintre restricţiile impuse, printr-un tratat din 2015, în ceea ce priveşte îmbogăţirea uraniului. SUA, sub conducerea lui Donald Trump, s-a retras din tratatul respectiv în 2018. Acesta este susţinut, însă, în continuare de puteri precum China, Rusia, Germania sau Franţa.

Totuşi, Iranul nu s-a retras complet din înţelegere. Dar republica islamică nu mai respectă interdicţiile în ceea ce priveşte numărul de centrifuge pe care le operează şi cantitatea de uraniu îmbogăţit pe care o stochează. Astfel, statul islamist are, poate, cea mai bună fereastră de oportunitate pentru dezvoltarea unor arme nucleare.

Dacă Teheranul decide să beneficieze de această şansă, întrebarea care se pune este de cât timp va avea nevoie pentru a dezvolta bomba atomică? Miles Pomper, expert în controlul armelor nucleare la Middlebury Institute of International Studies, a estimat, pentru publicaţia Wired, că este vorba de cel puţin un an. „Este un calcul complex pentru a determina cât timp îi va lua Iranului pentru a strânge suficient material pentru o singură bombă”, a declarat, pentru sursa citată, Daryl Kimball, director executiv la Arms Control Association.

Citeşte şi: ANALIZĂ: Cât de puternic este din punct de vedere militar Iranul. Adevăratul pericol îl reprezintă Gărzile Revoluţionare şi forţa lor de elită Quds, al cărei lider a fost ucis de americani

Uraniul este un combustibil nuclear folosit şi în centralele atomice precum cea de la Cernavodă. Pentru a putea fi utilizat în bombe, acesta trebuie îmbogăţit. Tratatul din 2015 stipula că Iranul nu poate îmbogăţi uraniul peste nivelul de 3,7% şi nu poate avea stocuri mai mari de 300 de kilograme. Mai mult, ţara nu avea voie să opereze mai mult de 5.000 de centrifuge, necesare pentru îmbogăţire. Înainte de semnarea tratatului, Teheranul avea 19.000 de astfel de dispozitive. Condiţiile tratatului au fost gândite pentru a-i permite ţării să producă combustibil pentru centralele sale nucleare. 

Centrifuge pentru îmbogăţirea uraniului

În luna mai a anului trecut, Iranul a anunţat că va îmbogăţi uraniul până la 4,5%. Nivelul este în continuare mult sub cel necesar pentru bombe nucleare, care este de aproximativ 90%. Înainte de 2015, Iran ajunsese la un nivel de 20%. Totuşi, potrivit specialiştilor, este mai greu să îmbogăţeşti uraniul de la 1 la 20% decât este de la 20% la 90%.

Procesul se numeşte, de fapt, ultracentrifugare şi se bazează pe diferenţa de greutate dintre izotopii uraniu-235 şi uraniu-238. Primul este folosit în bombele nucleare. Hexafluorura de uraniu gazoasă este introdusă în incinte vidate care conţin rotoare, potrivit site-ului Energyeducation.ca. Când rotoarele ating 50.000 - 70.000 rotaţii pe minut, forţa centrifugă face ca izotopul uraniu-235 să se concentreze spre periferie, în timp ce uraniu-238 se acumulează mai spre centru.

Potrivit experţilor, centrifugele folosite de Iran sunt destul de rudimentare, dar ţara dezvoltă deja unele mai avansate.

Factori complecşi

Cât de repede va ajunge Iranul să ajungă la 90% depinde calitatea centrifugelor pe care le are, dar şi de alţi factori. La fel ca SUA, Israelul a susţinut în nenumărate rânduri că nu va permite ca Iranul să deţină bomba atomică. Alte state vecine se opun, de asemenea. Nu este exclus ca aceste ţări să atace obiective strategice din Iran în cazul în care simt că Teheranul este aproape de a obţine arme nucleare.

Totodată, se va încerca, cel mai probabil, şi folosirea atacurilor informatice. Un astfel de atac, cu virusul Stuxnet (descoperit în 2010), a afectat serios în trecut programul nuclear iranian. Despre acest vierme se crede că a fost dezvoltat în colaborare de SUA şi Israel.

Nu este exclusă nici varianta unor asasinate. Mai mulţi cercetători din programul nuclear iranian şi-au pierdut viaţa în moduri suspecte. Patru - Masoud Alimohammadi, Majid Shahriari, Darioush Rezaeinejad şi Mostafa Ahmadi Roshan - au murit între 2010 şi 2012.

„Pe scurt, este clar că Iranul nu se grăbeşte spre bombă”, spune Kimball. „Iranul pare să se mişte foarte încet şi să facă pauze pentru a vedea reacţiile”, a declarat şi Alexandra Bell, de la organizaţia Center for Arms Control and Non-Proliferation, tot pentru Wired. „Nu este în interesul lor să ajungă la război cu Statele Unite şi nu este în interesul nostru să ajungem la război cu ei”, a adăugat ea.

Deşi va ignora multe din restricţiile din tratatul din 2015, Iran a anunţat că le va permite în continuare experţilor de la International Atomic Energy Agency să îi monitorizeze centrele de îmbogăţire a uraniului.

Experţii mai spun şi că deciziile care vor fi luate la Washington şi Teheran în următoarele săptămâni vor determina cât de agresiv va fi Iranul în încercarea de a obţine bomba nucleară.