Ce mâncau europenii în Evul Mediu?

Pentru europenii din Evul Mediu, a mânca prea devreme în timpul zilei era o formă de comitere a păcatului lăcomiei, o spunea chiar preot intelectual Toma d'Aquino.

În zilele noastre ni se spune că micul dejun este cea mai importantă masă a zilei, dar în trecut era mâncat doar de muncitori săraci şi lacomi!

Muncitorii şi fermieri puteau să mănânce o bucată mică de pâine dimineaţa pentru a nu leşina pe câmp.Adesea, mâncau pâine cu brânză sau cu lapte. 

Dieta zilnică ideală ar începe cu o masă uşoară la prânz şi se termină cu o cină copioasă seara. Unii oameni mâncau şi o a treia masă pe timp de noapte  care era numită resoper şi includea bere şi vin.

Pâinea şi cerealele erau o parte majoră a dietei medievale. Europenii mâncau zilnic între 1 şi 1,5 kg de pâine.

Pâinea era o parte atât de importantă a dietei medievale (simboliza TRUPUL LUI HRISTOS până la urmă), încât coacerea era o industrie extrem de profitabilă. Brutarii au format bresle puternice, asemănătoare cu sindicatele şi deseori funcţionau ca un fel de mafie medievală! 

Vinul era important căci simboliza SÂNGELE LUI HRISTOS, iar europenii cultivau struguri la scară largă. Vinul, berea şi laptele ţineau de sete în vremurile când apa din bălţi, lacuri, pârâuri, izvoare şi fântâni putea să fie contaminată.  

Una dintre credinţele ciudate care circula în Europa medievală era că fructele şi legumele crude erau periculoase. Se credea că răspândesc boli.

Din acest motiv, toate legumele şi chiar şi fructele erau fripte înainte de consum. Se preparau o mulţime de tocane de legume şi butoaie cu fructe conservate. 

Carnea era o marfă valoroasă pe care majoritatea ţăranilor nu îşi permiteau să o mănânce foarte des. Drept urmare, cei mai mulţi oameni au fost fericiţi să mănânce carne de arici, lebede, păuni şi pescăruşi. 

Carnea de vânat, precum cea de iepure, căprioară sau mistreţ, era scumpă sau greu de obţinut, mai ales dacă ţăranii liberi sau oamenii de rând aveau interdicţie de a vâna în pădurile deţinute de nobili. 

S-a consemnat că arhiepiscopul Neville de York a avut o masă copioasă în anul 1467, unde oaspeţii săi au consumat „104 boi, 6 tauri sălbatici, 1.000 de oi, 304 viţei, 400 de lebede, 2.000 de gâşte, 1.000 de caponi, 2.000 de porci, 1304 de păuni, 5004 de porci,  500 de cerbi, icre, 1.500 de plăcinte cu căprioară, 608 de ştiuci şi plătici,12 marsuini şi foci". 

Ţăranii liberi puteau să deţină porci, vite, găini, oi şi capre, dar le sacrificau numai de sărbători şi raţionalizau carnea. 

Uscarea cărnii era, de asemenea, o practică comună în rândul ţăranilor. O puneau la sărat şi la afumat. 

În mod ciudat, puiul de porc era considerat cea mai mare delicatesă. Scroafa care alăptează era şi ea apreciată,  „pântecele scroafei” fiind un răsfăţ gurmand.

Existau tarabe de fast-food în oraşele medievale. Orăşenii puteau mânca pe fugă gustări populare, cum ar fi prăjiturile cu carne, tarte cu mere,  prăjiturile calde, clătitele, pateurile cu glazură din gălbenuş de ou şi napolitanele ce erau produse şi vândute rapid.Conceptul de Fast-Food provenea din timpul Romei antice. 

Se vindea şi baklava în regiunea balcanică aflată sub ocupaţie otomană, probabil şi în oraşele italiene unde umblau comercinaţi turci.

Ca o menţiune, ştrudelul avea să apară în Austria secolului XVIII.

Având în vedere că muncitorul obişnuit nu îşi permitea să mănânce multă carne, cultivarea fasolei a schimbat jocul.

Medievalistul italian Umberto Eco susţine că introducerea pe scară largă a fasolei în dieta medievală este responsabilă pentru supravieţuirea civilizaţiei occidentale în Evul Mediu!

Înainte de acest punct al istoriei, o persoană obişnuită nu putea găsi suficiente proteine ​​pentru o dietă sănătoasă. Fasolea era o sursă de proteine şi uşor accesibilă. 

Eco teoriază că introducerea fasolei a ajutat la construirea unei populaţii puternice şi mai sănătoase, capabilă să lucreze corespunzător pe câmp, să producă mai mulţi copii şi să trăiască o viaţă mai lungă decât au trăit grecii şi romanii în antichitatea clasică. 

Populaţia din Europa s-a dublat în câteva sute de ani! 

Şi mai surprinzător este că europenii medievai consumau lapte de migdale dacă nu aveau acces la lapte de vacă sau dacă ţineau post.

De Crăciun, europenii consmau păsări fripte,  fie carne de gâscă sau carne de cocoş, iar cei bogaţi consumau carne de lebădă, acompaniată de plăcinte savuroase cu măruntaie, ficat, rinichi, inimă de căprioară. 

Mesele copioase puteau să le provoace boli cardiovaculare,diabet zaharat, ciroză şi obezitate morbidă europenilor medievali, de altfel s-au păstrat până în zilele noastre tablouri şi picturi medievale ce indică un grad crescut de supraponderalitate în rândul familiilor regale şi nobiliare.