CEDO apreciază că arestarea şi plasarea în detenţie a lui Iuri Luţenko, în 2010, a fost arbitrară

Figură marcantă a Revoluţiei Portocalii din 2004, fostul ministru de Interne al Guvernului Iulia Timoşenko a fost condamnat la sfârşitul lui februarie la Kiev la patru ani de închisoare pentru deturnare de bunuri şi abuz de putere.

Cererea depusă la Curtea de la Strasbourg se referea la circumstanţele arestării lui Luţenko, la 26 decembrie 2010, şi la condiţiile arestării preventive, motivate "prin necesitatea de a-l elimina din viaţa politică", potrivit avocaţilor. Dar potrivit Guvernului ucrainean, detenţia fostului ministru trebuia să îl împiedice să facă presiuni asupra martorilor din proces.

Magistraţii europeni au precizat că "arestarea lui Luţenko a fost arbitrară, că nu a fost dat niciun motiv valabil pentru arestarea sa, iar legalitatea detenţiei sale nu a fost niciodată supusă unui control adecvat".

Curtea a apreciat totodată că "apariţiile în presă ale solicitantului", care constituiau unul dintre motivele arestării sale, nu se aplică în cazul unui politician de vază.

"Ne-am fi aşteptat să îşi exprime punctul de vedere referitor la procedură şi ca opiniile lui să îi intereseze atât pe susţinătorii săi cât şi pe adversari", a explicat Curtea. Arestarea sa este o "mărturie clară a unei tentative a autorităţilor de a-l sancţiona pe Luţenko", a adăugat aceasta.

Luţenko a fost condamnat la 27 februarie pentru că ar fi mărit în mod ilegal pensia şoferului său şi pentru că l-ar fi ajutat să obţină în mod gratuit un apartament. Decizia a fost confirmată prin apel la 16 mai.

Statele Unite, Uniunea Europeană şi mai multe state occidentale au denunţat această condamnare, pronunţată după cea a Iuliei Timoşenko, condamnată la şapte ani de închisoare pentru "abuz de putere".

Aceasta a depus la rândul ei o cerere la CEDO în august 2011, afirmând că detenţia şi condamnarea ei sunt motivate politic.